1. [DEX '09] CONSULAT, consulate, s. n. 1. Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul (1); (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu. 2. (În republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul (2). – Din fr. consulat, lat. consulatus.
2. [MDA2] consulat sn [At: GHICA, S. 183 / Pl: ~e / E: fr consulat, lat consulatus] 1 (În Republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul (1). 2 Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul (3). 3 (Ccr) Clădire în care sunt instalate birourile acestui serviciu.
3. [CADE] * CONSULAT (pl. -ate) sn. 1 Demnitatea, funcțiunea de consul ¶ 2 Timpul cît se exercită demnitatea de consul ¶ 3 Localul unde e instalat consulul și unde-și exercită funcțiunea ¶ 4 Guvern stabilit în Franța prin Constituțiunea anului VIII (care ținu de la 9 Noemvre 1799 pînă la 18 Mai 1804) [fr.].
4. [DEX '98] CONSULAT, consulate, s. n. 1. (În republica romană) Perioada de guvernare a unui consul (1). 2. Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul (2); (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu. – Din fr. consulat, lat. consulatus.
5. [DLRLC] CONSULAT, (1) consulate, s. n. 1. Funcția de consul, serviciul condus de acesta; (concretizat) clădirea în care sînt instalate birourile lui. Eram rău notat și la palat și la consulat. GHICA, S. 183. 2. (În republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul (2).
6. [DLRM] CONSULAT, (1) consulate, s. n. 1. Funcția de consul, serviciul condus de acesta; (concrt.) clădirea în care sînt instalate birourile acestui serviciu. 2. (În republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul. – Fr. consulat (lat. lit. consulatus).
7. [DN] CONSULAT s.n. 1. Perioadă de guvernare a unui consul în vechea Romă. ♦ Guvernămînt consular al Republicii Franceze între 1799 și 1804. 2. Demnitatea și funcția de consul; (concr.) reședința unui consul. [Cf. lat. consulatus, fr. consulat, germ. Konsulat].
8. [MDN '00] CONSULAT s. n. 1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1). ◊ guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 și 1804. 2. reprezentanță diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanței. (< fr. consulat, lat. consulatus)
9. [Șăineanu, ed. VI] consulat n. 1. demnitate de consul; 2. funcțiune de consul întró țară străină; 3. reședința unui consul; 4. guvernul consular în Franța dela 1799 până la 1804.
10. [Scriban] *consulát n., pl. e (lat. consulatus). Demnitatea de consul. Durata eĭ. Cancelaria unuĭ consul. Guvernu consular stabilit în Francia de constituțiunea anuluĭ VIII.
11. [DOOM 3] consulat s. n., pl. consulate
12. [DOOM 2] consulat s. n., pl. consulate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL