1. [DEX '09] CONSTITUIT, -Ă, constituiți, -te, adj. Alcătuit, compus, format din... ◊ Corp constituit sau (mai rar) autoritate constituită = organizație sau instituție cu caracter oficial, alcătuită pe baza unui statut. – V. constitui.
2. [MDA2] constituit, ~ă a [At: GHICA, S. 654 / Pl: ~iți, ~e/ E: constitui] 1 Alcătuit din... 2 (Îs) Corp ~ sau, rar, autoritate ~ă Organizație sau instituție cu caracter oficial întemeiată pe baza unui statut.
3. [CADE] * CONSTITUIT adj. p. CONSTITUI ¶ ¶ C. NECONSTITUIT. 1 Alcătuit ¶ 2 Întocmit, înjghebat ¶ 3 Stabilit prin lege: autoritățile ~e ¶ 4 A fi bine, rău ~, a avea corpul bine, rău format, a fi bine, rău conformat.
4. [DLRLC] CONSTITUIT, -Ă, constituite, adj. n. și f. (În expr.) Corp constituit sau (mai rar) autoritate constituită = organizație sau instituție cu caracter oficial, alcătuită pe baza unui statut.
5. [DLRM] CONSTITUIT, -Ă, constituite, adj. n. și f. (În expr.) Corp constituit sau (mai rar) autoritate constituită = organizație sau instituție cu caracter oficial, alcătuită pe baza unui statut. – V. constitui.
6. [DN] CONSTITUIT, -Ă adj. Format, alcătuit. ◊ Corp constituit = organizație sau instituție cu caracter oficial, alcătuită pe baza unui statut. [< constitui].
7. [Șăineanu, ed. VI] constituit a. 1. legal stabilit: autoritate constituită; 2. care are un corp bine sau rău format: tânăr bine constituit.
8. [Scriban] *constituít, -ă adj. Stabilit de lege: autoritate constituită. Format: trup bine constituit.
9. [DEX '09] CONSTITUI, constitui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) alcătui, a (se) forma; a (se) înființa, a (se) întemeia, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. – Din fr. constituer, lat. constituere.
10. [MDA2] constitua v vz constitui
11. [MDA2] constitui [At: (a. 1817) URICARIUL / V: (înv) ~tua / Pzi: constitui / E: fr constituer, lat constituere] 1-2 vtr A (se) alcătui. 3-4 vtr A (se) înființa. 5-6 vtr A (se) organiza. 7 vt A avea valoare de... 8 vt A reprezenta. 9 vr A se da drept... 10 vr (Jur; înv) A se pune în stare de... 11 vr (Jur; îe) A se ~ prizonier A se preda de bunăvoie autorităților. 12 vr (Jur; îe) A se ~ parte civilă A formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. 13 vt (Jur) A stabili o dotă, o rentă, conform legii.
12. [CADE] * CONSTITUI (-tuiu) I. vb. tr. 1 A alcătui, a compune un tot din alcătuirea mai multor părți ¶ 2 A fi o parte esențială dintr’un lucru ¶ 3 A întocmi, a înjgheba ¶ 4 A crea: ~ o rentă ¶ 5 A orîndui, a așeza, a pune într’un loc. II. vb. refl. 1 A se alcătui ¶ 2 A se întocmi, a se înjgheba ¶ 3 A se stabili ¶ 4 ~ prizonier, a se da prins, a se preda de bună voie spre a fi închis [fr.].
13. [DEX '98] CONSTITUI, constitui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înființa, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. – Din fr. constituer, lat. constituere.
14. [DLRLC] CONSTITUI, constitui, vb. IV. 1. Tranz. A alcătui, a forma, a reprezenta. Lagărul unit și puternic al democrației și socialismului, în frunte cu U.R.S.S., constituie forța gigantică de care se izbesc și se sfarmă planurile criminale agresive. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2616. Au fost inaugurate la Blaj trei școli care vor constitui centre de învățătură. IST. R.P.R. 280. Urmează să se constituie o comisiune de medici care să-l examineze și să se pronunțe. BOGZA, A. Î. 357. ♦ A avea valoare de..., a fi considerat ca... Acest act de arestare nu constituie o flagrantă călcare a Convențiunii, un atac monstruos în contra libertății individuale? ALECSANDRI, T. 1653. 2. Refl. A se înființa, a se întemeia, a se organiza. Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste s-a constituit în anul 1922, la primul congres al Sovietelor din U.R.S.S. ▭ Orașele... constituindu-se pe principiul comunal, se ocîrmuiau de o magistratură. BĂLCESCU, O. II 14. ◊ Expr. (Jur.) A se constitui parte civilă = a formula (într-un proces penal) pretenții de despăgubiri față de acuzat. – Prez. ind. și: (învechit) constituiesc (BĂLCESCU, O. II 14).
15. [DLRM] CONSTITUI, constitui, vb. IV. Tranz. 1. A alcătui, a forma, a reprezenta. ♦ A avea valoare de. . . , a fi considerat ca. . . 2. Refl. A se înființa, a se întemeia, a se organiza. ♦ Expr. (Jur.) A se constitui parte civilă = a formula (într-un proces penal) pretenții de despăgubire față de acuzat. – Fr. constituer (lat. lit. constituere).
16. [DN] CONSTITUI vb. IV. 1. tr. A forma, a alcătui, a reprezenta. ♦ A avea valoare de..., a fi considerat ca... 2. refl. A se înființa, a se întemeia. ◊ (Jur.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. [P.i. constitui și constituiesc, 3,6 -ie. / < fr. constituer, cf. lat. constituere].
17. [MDN '00] CONSTITUI vb. I. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înființa. II. a se ~ parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. (< fr. constituer, lat. constituere)
18. [Șăineanu, ed. VI] constituì v. 1. a face un tot din diferite părți: sufletul și corpul conștitue omul; 2. a fi o parte esențială din: bogăția nu constitue fericirea omului; 3. a stabili, a organiza: a constitui o societate; 4. a se constitui prizonier, a se preda însuș justiției.
19. [Scriban] *constítuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. constitúere, d. con-, împreună, și statúere, a pune, a așeza, a hotărî. – Eŭ constituĭ, tu constituĭ; el, eĭ constituĭe, să constituĭe. V. destituĭ, statut). Formez esența unuĭ lucru: sufletu și corpu constituĭe omu. Organizez: a constitui o societate. Asignez, daŭ, vorbind de procurarea uneĭ sume: a constitui o zestre, o rentă. Constituĭ captiv, arestez. V. refl. Mă constituĭ captiv, mă predaŭ.
20. [DOOM 3] constitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. constitui, 3 constituie, imperf. 1 constituiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să constitui, 3 să constituie
21. [DOOM 2] constitui (a ~) vb., ind. prez. 3 constituie, imperf. 3 sg. constituia; conj. prez. 3 să constituie
22. [MDO] constitui (ind. prez. 1 sg. constitui, 3 sg. și pl. constituie)
23. [IVO-III] constituiu, -ue 3 ind., conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL