Definiție și ce înseamnă consimțimînt

1. [DEX '09] CONSIMȚIMÂNT s. n. v. consimțământ.

2. [MDA2] consimțimânt sn vz consimțământ

3. [DN] CONSIMȚIMÂNT s.n. v. consimțămînt.

4. [Șăineanu, ed. VI] consimțimânt n. uniformitate de păreri.

5. [DEX '09] CONSIMȚĂMÂNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Acord de voință a persoanelor care încheie un contract. [Var.: (rar) consimțimânt s. n.] – Consimți + suf. -ământ (după fr. consentement).

6. [MDA2] consentiment sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr consentement] (Frî) 1-2 Consimțământ (1-2).

7. [MDA2] consimțământ sn [At: GHICA, S. 423/ V: ~țim~, (înv) ~țem~ / Pl: ~minte / E: consimți + -mânt] 1 Aprobare. 2 Adeziune nesilită la ceva.

8. [MDA2] consimțemânt sn vz consimțământ

9. [DEXI] consimțămînt s.n. 1 Aprobare, încuviințare, asentiment. Consimțămîntul părinților... fiind ca și căpătat, nu mai era primejdie (m. I. CAR.). ◊ expr. A(-și) da consimțămîntul v. da. ♦ Aderare de bunăvoie la ceva. ◊ Liber consimțămînt v. liber. 2 (jur.) Acord de voință a persoanelor care încheie un contract. ◊ Viciu de consimțămînt v. viciu. ◊ expr. A-și da consimțămîntul = a fi de acord cu termenii unui contract. 3 (med.) Acord al pacientului, sub semnătură, sau cînd este cazul, al tutorelui, al familiei pacientului, necesar în toate cazurile cînd o intervenție chirurgicală, o investigație sau un act terapeutic expun pacientul la un risc, indiferent de anvergura acestuia. • pl. -inte. și (înv.) consimțimînt s.n. / consimți + -ămînt, după fr. consentement.

10. [CADE] * CONSIMȚIMÎNT (pl. -minte) sn. 1 Faptul de a consimți ¶ 2 Învoire, voie, încuviințare ¶ 3 Înțelegere deplină în ce privește părerile [fr. consentement, refăcut după consimți].

11. [DEX '98] CONSIMȚĂMÂNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. [Var.: (rar) consimțimânt s. n.] – Consimți + suf. -ământ (după fr. consentement).

12. [DLRLC] CONSIMȚĂMÎNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aprobare. (În forma consimțimint) Irena se simți îndatorată să intervină, ca să arate că... tot ce se întîmplă este cu consimțimîntul ei. CAMIL PETRESCU, N. 120. ♦ (Adesea întărit prin «liber») Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. Partidul nostru duce o luptă hotărîtă împotriva oricărei încălcări a principiului liberului consimțămînt în crearea de gospodării colective. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 35. – Variantă: (rar) consimțimînt s. n.

13. [DLRLC] CONSIMȚIMÎNT s. n. v. consimțămînt.

14. [DLRM] CONSIMȚĂMÎNT, consimțăminte, s. n. Încuviințare, aproba. ♦ Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. [Var.: (rar) consimțimînt s. n.] – Din consimți + suf. -mînt (după fr. consentement).

15. [DLRM] CONSIMȚIMÎNT s. n. v. consimțămînt.

16. [DN] CONSIMȚĂMÂNT s.n. Încuviințare, aprobare. [Var. consimțimînt s.n. / < consimți, după fr. consentement].

17. [MDN '00] CONSIMȚĂMÂNT s. n. încuviințare, aprobare; asentiment. (după fr. consentement)

18. [Scriban] *consentimént n., pl. e (con- și sentiment; fr. consentement). Asentiment, aprobare. – Fals consimțimînt.

19. [Scriban] *consimțimînt, V. consentiment.

20. [IVO-III] consimțimânt, -minte.

21. [DOOM 3] consimțământ s. n., pl. consimțăminte

22. [DOOM 2] consimțământ s. n., pl. consimțăminte

23. [DOOM 2] liber consimțământ adj. + s. n.

24. [MDO] consimțămînt

25. [DE] CONSENSUS OMNIUM (lat.) (cu) consimțământul tuturor – Unanimitate, asentiment general. V. și Omnium consensu.

26. [DAS] CONSIMȚĂMÎNT. Subst. Consimțămînt, consimțire, încuviințare, admitere, acord, asentiment, învoire, învoială, înțelegere, acceptare, acceptare tacită, recunoaștere. Aviz, aviz favorabil, avizare, aprobare, accept; permisiune, permis, permisie, îngăduire, îngăduință. Confirmare, ratificare; atestare, certificare, semnare, semnătură, subscriere. Convenție, acord, tratat, declarație comună. Adeziune, alăturare, aderare, aderență; consens. Vot de încredere. Liber consimțămînt. Adj. Acceptabil. Aprobator, aprobativ; îngăduitor; confirmativ. Vb. A consimți, a accepta, a încuviința, a fi de acord, a cădea de acord, a-și da asentimentul, a-și da consimțămîntul, a se învoi, a cădea la învoială. A recunoaște, a admite, a permite, a spune da, a lăsa să..., a îngădui, a da dreptul, a aviza, a învoi, a autoriza, a aproba. A confirma, a atesta, a certifica, a semna, a subscrie, a ratifica, a valida. A adera, a se alătura, a vota pentru, a fi alături (de cineva), a lua partea cuiva. Adv. De acord; de comun acord; fără rezerve; prin bună învoială; prin bună înțelegere. V. afirmație, document.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro