1. [DEX '09] CONSEMN, consemne, s. n. 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. ♦ Ordin, dispoziție. 2. Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieșirea din cazarmă pentru un timp anumit. – Con1- + semn (după fr. consigne).
2. [MDA2] consemn sn [At: C. PETRESCU, C. V. 143 / V: (înv) ~sign, ~signiu, ~signă / Pl: ~e / E: con1- + semn (după fr consigne)] 1 Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. 2 Ordin. 3 Măsură (disciplinară) prin care se interzice militarilor ieșirea din cazarmă.
3. [CADE] * CONSEMN (pl. -ne) sn. 🎖️ Toate îndatoririle pe care trebue să le respecte o santinelă sau un șef de post [fr. consigne, refăcut după semn].
4. [DLRLC] CONSEMN, consemne, s. n. 1. Îndatorire sau totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de siguranță. Noi, cînd eram în post, tăceam ore, ce ore? zile întregi. Așa era consemnul. SAHIA, N. 56. ♦ Ordin, dispoziție. Are să mă trimită în linia întîia, cu consemn să fiu ucis pe la spate. CAMILAR, N. I 85. Puținii prieteni care izbuteau să calce consemnul și să pătrundă în biroul de lucru erau uimiți de goliciunea pereților. C. PETRESCU, C. V. 143. 2. Măsură (avînd uneori caracter de pedeapsă) prin care se interzicea militarilor ieșirea din cazarmă pentru un timp anumit.
5. [DLRM] CONSEMN, consemne, s. n. 1. Totalitatea îndatoririlor pe care le are un militar în serviciul de pază sau de securitate. ♦ Ordin; dispoziție. 2. Măsură (cu caracter de pedeapsă) prin care se interzicea altădată militarilor ieșirea din cazarmă pentru un timp anumit. – Din con1- + semn (după fr. consigne).
6. [DN] CONSEMN s.n. 1. Totalitatea instrucțiunilor date unei santinele, unui șef de post etc. asupra celor ce trebuie să facă, să păzească sau asupra obiectivului pazei ori gărzii sale; (p. ext.) ordin, dispoziție. 2. Interzicere (disciplinară) a ieșirii militarilor din cazarmă pentru un anumit timp. [< con- + semn, după fr. consigne, it. consegna].
7. [MDN '00] CONSEMN s. n. 1. totalitatea îndatoririlor specifice personalului unei gărzi militare; (p. ext.) ordin, dispoziție. 2. interzicere temporară a ieșirii militarilor din cazarmă (navă, domiciliu). (după fr. consigne)
8. [Scriban] *1) consémn n., pl. e (con- și semn, după fr. consigne). Instrucțiune dată uneĭ santinele, unuĭ păzitor. Oprirea soldaților în cazarmă orĭ a elevilor internĭ în școală, maĭ ales ca pedeapsă.
9. [MDA2] consign sn vz consemn
10. [MDA2] consignă sf vz consemn
11. [MDA2] consigniu sn vz consemn
12. [Șăineanu, ed. VI] consigniu n. 1. instrucțiune dată unui șef de post, unei sentinele și oricui însărcinat a păzi intrarea unui loc public: soldatul nu cunoaște consigniul; 2. pedeapsă militară: oprire de a ieși din cazarmă; 3. locul gărei unde se depun bagajele nereclamate la sosire.
13. [DOOM 3] consemn s. n., pl. consemne
14. [DOOM 2] consemn s. n., pl. consemne
15. [IVO-III] consemn, -ne.
16. [DER] consemn (consemne), s. n. – 1. Ordin, dispoziție. – 2. Cuvînt de ordine, lozincă. De la semn pe baza modelului fr. consigne. – Der. consemna, vb. din fr. consigner; consemnați(un)e, s. f.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL