1. [DEX '09] CONSIGNATOR, -OARE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur.
2. [MDA2] consignator, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr consignateur] Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație Si: depunător.
3. [DN] CONSIGNATOR, -OARE s.m. și f. Cel care dă în consignație; depunător; consemnator. [< fr. consignateur].
4. [MDN '00] CONSIGNATOR, -OARE s. m. f. cel care dă în consignație; depunător. (< fr. consignateur)
5. [Scriban] *consignatór m. (d. consignez). Cel care depune valorĭ în consignațiune.
6. [DOOM 3] consignator (depunător în consignație) s. m., pl. consignatori
7. [DOOM 2] consignator (depunător în consignație) s. m., pl. consignatori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL