1. [DEX '09] CONSIDERENT, considerente, s. n. 1. Punct de vedere; părere. ♦ Argument logic; motiv. 2. (Jur.; la pl.) Partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicție cuprinzând motivarea hotărârii respective. – Din fr. considérant.
2. [MDA2] considerent sn [At: MAIORESCU, D. I, 92 / V: (iuz) ~rant / Pl: ~e / E: fr considerant] 1-2 Considerație (4-5). 3 Argument logic. 4 (Jur; lpl) Parte dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicție cuprinzând motivarea hotărârii respective.
3. [CADE] * CONSIDERENT = CONSIDERANT.
4. [DLRLC] CONSIDERENT, considerente, s. n. Motiv, punct de vedere, argument logic; considerație (1).
5. [DLRM] CONSIDERENT, considerente, s. n. Punct de vedere; părere. ♦ Argument logic; motiv. – După fr. considérant.
6. [DN] CONSIDERENT s.n. 1. Punct de vedere. ♦ Argument logic, motiv. 2. (Jur.; la pl.) Partea dintr-o hotărîre a unui organ de jurisdicție, cuprinzînd motivarea soluției date de acest organ. [Cf. fr. considérant].
7. [MDN '00] CONSIDERENT s. n. 1. punct de vedere; părere. ◊ argument (logic), motiv. 2. (jur.; pl.) partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicție cu motivarea soluției date de acest organ. (< fr. considérant)
8. [MDA2] considerant sn vz considerent
9. [CADE] * CONSIDERANT (pl. -te) sn. ⚖️ Motivul, temeiul care precedă dispozitivul unei legi, unei hotărîri judecătorești, etc. [fr.].
10. [Șăineanu, ed. VI] considerant n. motiv ce precede dispozitivul unei legi, al unei sentințe.
11. [Scriban] *consideránt n., pl. e (fr. considérant, îld. -and, lat. considerandus, care trebuĭe să fie considerat; it. -ando). Motivu pe care se întemeĭază și care procede o lege, o sentență. – Maĭ bine ar fi -and. Fals -ent.
12. [DOOM 3] considerent s. n., pl. considerente
13. [DOOM 2] considerent s. n., pl. considerente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL