1. [DEX '09] CONSFINȚI, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra. – Con1- + sfinți (după fr. consacrer).
2. [MDA2] consfinți vt [At: (a. 1852) URICARIUL IV, 435/16 / V: ~sân~ / Pzi: ~țesc / E: con1- + sfinți (după fr consacrer)] 1 A consacra (5). 2 A da un caracter durabil, solid. 3 (Rar) A aproba.
3. [CADE] * CONSFINȚI (-țesc) vb. tr. A consacra [con- + sfinți, refăcut după fr. consacrer].
4. [DLRLC] CONSFINȚI, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a consacra (2). Proiectul noii constituții, constituția construirii socialismului, consfințește regimul democrat-popular al Republicii Populare Romîne, în care întreaga putere se află în mîna oamenilor muncii de la orașe și sate. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 61. Constituția patriei noastre consfințește deplina egalitate în drepturi pentru toți cei ce muncesc, fără deosebire de rasă sau de naționalitate. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2512.
5. [DLRM] CONSFINȚI, consfințesc, vb. IV. Tranz. A da un caracter durabil, solid; a stabili. – Din con1- + sfinți (după fr. consacrer).
6. [DN] CONSFINȚI vb. IV. tr. A da un caracter durabil; a stabili; a consacra. [< con- + sfinți, după fr. consacrer].
7. [MDN '00] CONSFINȚI vb. tr. a da un caracter durabil; a consacra, a confirma. (după fr. consacrer)
8. [Șăineanu, ed. VI] consfințì v. a consacra.
9. [MDA2] consânți v vz consfinți
10. [Scriban] *consfințésc v. tr. (con- și sfințesc). Consacrez: cuvînt consfințit de uz.
11. [DOOM 3] consfinți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consfințesc, 3 sg. consfințește, imperf. 1 consfințeam; conj. prez. 1 sg. să consfințesc, 3 să consfințească
12. [DOOM 2] consfinți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. consfințesc, imperf. 3 sg. consfințea; conj. prez. 3 să consfințească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL