1. [DEX '09] CONSFINȚIRE, consfințiri, s. f. Acțiunea de a consfinți; stabilire, consacrare. – V. consfinți.
2. [MDA2] consfințire sf [At: I. IONESCU, M. 190 / V: (înv) ~sân~ / Pl: ~ri / E: consfinți] 1 Stabilire Si: consfințit1 (1). 2 Consacrare Si: consfințit1 (2).
3. [DLRLC] CONSFINȚIRE, consfințiri, s. f. Acțiunea de a consfinți; consacrare.
4. [DLRM] CONSFINȚIRE, consfințiri, s. f. Acțiunea de a consfinți; stabilire.
5. [DN] CONSFINȚIRE s.f. Acțiunea de a consfinți; consacrare. [< consfinți].
6. [MDA2] consânțire sf vz consfințire
7. [DOOM 3] consfințire s. f., g.-d. art. consfințirii; pl. consfințiri
8. [DOOM 2] consfințire s. f., g.-d. art. consfințirii; pl. consfințiri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL