1. [DEX '09] CONSEMNAȚIUNE, consemnațiuni, s. f. Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop; consemnare. ◊ Casa de Economii și Consemnațiuni = instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. consignation (refăcut după semn).
2. [MDA2] consemnațiune sf [At: GHICA, S. 461 / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr consignation] 1 Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop Si: consemnare (1). 2 (Îs) Casa de Economii și consemnațiuni Instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare.
3. [CADE] * CONSEMNAȚIUNE, * CONSEMNAȚIE sf. 1 Faptul de a consemna ¶ 2 Depozitarea, darea în păstrare, a unei sume de bani, a unor mărfuri, etc., cu condițiunea de a se înapoia la cerere sau a se preda unei alte persoane: Casa de depuneri și consemnațiuni [fr. consignation, refăcut după consemna].
4. [DEX '98] CONSEMNAȚIUNE, consemnațiuni, s. f. Operație prin care o persoană fizică sau juridică dispune păstrarea unei sume de bani pe numele și la dispoziția altei persoane la o instituție autorizată în acest scop; consemnare. ◊ Casa de economii și consemnațiuni = instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. consignation (refăcut după semn).
5. [DLRLC] CONSEMNAȚIUNE, consemnațiuni, s. f. (Mai ales în expr.) Casa de economii și consemnațiuni (prescurtat C.E.C.) v. casă2. – Pronunțat: -ți-u-.
6. [DLRM] CONSEMNAȚIUNE, consemnațiuni, s. f. (În expr.) Casa de economii și consemnațiuni = instituție centrală la care oamenii își pot depune economiile pentru păstrare și valorificare. [Pr. : -ți-u-] – După fr. consignation.
7. [DN] CONSEMNAȚIUNE s.f. (Rar) Consemnare. ◊ Casă de economii și consemnațiuni = instituție la care se depun economiile spre păstrare și valorificare. [Var. consemnație s.f. / după fr. consignation, it. consegnazione].
8. [MDN '00] CONSEMNAȚIUNE s. f. depunere a unei sume de bani la C.E.C. spre a fi păstrată la dispoziția unei persoane. (după fr. consignation)
9. [Șăineanu, ed. VI] consemnați(un)e f. depunerea unei sume de bani într’un așezământ public: Cassa de depuneri și consemnațiuni.
10. [Scriban] *consemnațiúne f. (fr. consignation, lat. consignatio, după rom. a consemna). Acțiunea de a consemna. Lucru consemnat. Casă de depunerĭ și consemnațiunĭ, casă care primește valorĭ în depozit. – Și -áție. Rar și consign-.
11. [MDA2] consemnație sf vz consemnațiune
12. [DN] CONSEMNAȚIE s.f. v. consemnațiune.
13. [DOOM 3] consemnațiune (păstrare a unei sume de bani) (înv.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. consemnațiunii; pl. consemnațiuni (dar: Casa de Economii și Consemnațiuni s. propriu f. art.)
14. [DOOM 2] consemnațiune (păstrare a unei sume de bani) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. consemnațiunii; pl. consemnațiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL