1. [DEX '09] CONSECUȚIE, consecuții, s. f. Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.; rar) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Din lat. consecutio.
2. [MDA2] consecuție sf [At: DA / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: lat consecutio] 1 Înlănțuire. 2 Legătură. 3 (Grm; rar; îs) ~ia timpurilor Concordanța timpurilor.
3. [DLRLC] CONSECUȚIE s. f. (Gram., rar, în expr.) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Pronunțat: -ți-e.
4. [DLRM] CONSECUȚIE s. f. (Gram. ; rar, în expr.) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor. – Fr. consécution (lat. lit. consecutio, -onis).
5. [DN] CONSECUȚIE s.f. (Rar) Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor. [Gen. -iei, var. consecuțiune. / < lat. consecutio].
6. [MDN '00] CONSECUȚIE s. f. înlănțuire, legătură. ♦ (gram.) ă timpurilor = concordanța timpurilor. (< fr. consécution, lat. consecutio)
7. [MDA2] consecuțiune sf vz consecuție
8. [DN] CONSECUȚIUNE s.f. v. consecuție.
9. [DOOM 3] consecuție (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. consecuția (desp. -ți-a), g.-d. art. consecuției; pl. consecuții, art. consecuțiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] consecuție (-ți-e) s. f., art. consecuția (-ți-a), g.-d. art. consecuției; pl. consecuții, art. consecuțiile (-ți-i-)
11. [DTL] CONSECUȚIE s. f. (cf. fr. consécution, it. consecuzione, lat. consecutio): concordanță. Termen folosit în sintagma consecuția timpurilor (v. concordanță), corespunzătoare lat. consecutio temporum.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL