Definiție și ce înseamnă consacrare

1. [DEX '09] CONSACRARE, consacrări, s. f. Acțiunea de a (se) consacra; dedicare, consfințire; spec. stabilire a capacității, a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu. – V. consacra.

2. [MDA2] consacrare sf [At: MAIORESCU, D. II, 125 / Pl: ~rări / E: fr consacra] 1 Punere la dispoziție. 2 Dăruire. 3 Dedicare. 4 Consfințire. 5 Sfințire. 6 (Spc) Stabilire a capacității, a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu.

3. [DLRM] CONSACRARE, consacrări, s. f. Acțiunea de a (se) consacra; dedicare; consfințire, stabilire; (în special) stabilire a capacității, a meritelor deosebite ale cuiva într-un anumit domeniu.

4. [DN] CONSACRARE s.f. Acțiunea de a (se) consacra și rezultatul ei; consfințire, stabilire; consacrație. ♦ Dedicare. [< consacra].

5. [MDN '00] CONSACRARE s. f. acțiunea de a (se) consacra; dedicare. ◊ consfințire, stabilire; (spec.) confirmare, recunoaștere a capacității, a meritelor cuiva într-un anumit domeniu. (< consacra)

6. [DEX '09] CONSACRA, consacru, vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ Tranz. și refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinți. – Din fr. consacrer, lat. consecrare.

7. [MDA2] consacra [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 37 / V: (înv) ~sec~ / Pzi: consacru / E: fr consacrer, lat consecro, -are] 1 vt A pune la dispoziție. 2 vt A dărui cu totul. 3-4 vtr A (se) dedica. 5 vt A consfinți. 6 vt A sfinți.

8. [MDA2] consecra v vz consacra

9. [CADE] * CONSACRA (-sacru) I. vb. tr. 1 ⛪ A închina Iui Dumnezeu, unei divinități; a tîrnosi (o biserică) ¶ 2 A destina în întregime: a-și ~ viața muncii ¶ 3 A face sacru, venerabil ¶ 4 A sancționa, a consfinți. II. vb. refl. 1⛪ A-și închina viața divinității ¶ 2 A se destina în întregime: a se ~ științei [fr.].

10. [CADE] * CONSACRAT adj. p. CONSACRA ¶ ¶ C. NECONSACRAT ¶ 1 ⛪ Închinat divinității ¶ 2 Destinat ¶ 3 Primit, autorizat ¶ 4 Consimțit, sancționat.

11. [DLRLC] CONSACRA, consacru, vb. I. Tranz. 1. (Urmat de determinări în dativ) A închina, a da cu totul, a pune la dispoziție, a destina. Comuniștii își consacră cu abnegație toate forțele, cunoștințele și aptitudinile măreței cauze a eliberării omenirii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2533. ♦ A dedica. Bogdan consacră șase pagini tehnicii scrierilor d-lui Caragiale. GHEREA, ST. CR. II 46. În zilele consacrate acestei sărbări, se înjunghiați numeroase jertfe de cîni și miei. ODOBESCU, S. I 202. ◊ Refl. Alexandrescu și-a dat demisiunea ca să se poată consacra cu totul literelor. GHICA, S. 662. 2. A stabili; a consfinți. O stare nouă de lucruri înlocuia o stare de lucruri consacrată printr-o lungă dezvoltare istorică. GHEREA, ST. CR. III 168. Măsura și gradul civilizației... consacră statornicia și prefacerea limbilor de acum înființate. RUSSO, O. 66.

12. [DLRLC] CONSACRARE s. f. Acțiunea de a consacra.

13. [DLRM] CONSACRA, consacru, vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziție, a da cu totul; a închina, a destina. ♦ Tranz. și refl. A (se) dedica. 2. A stabili; a consfinți. – Fr. consacrer (lat. lit. consecrare)

14. [DN] CONSACRA vb. I. tr. 1. A da în întregime, a închina, a destina. ♦ tr., refl. A (se) dedica. ♦ (Rar) A sanctifica. 2. A consfinți, a stabili. [P.i. 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. consacrer, cf. it. consacrare].

15. [MDN '00] CONSACRA vb. I. tr. 1. a da în întregime, a închina, a destina. 2. a da un caracter sacru. ◊ (despre preoți) a hirotonisi. 3. a stabili, a consfinți; a legitima. II. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota. (< fr. consacrer, lat. consecrare)

16. [Șăineanu, ed. VI] consacrà v. 1. a închina lui D-zeu: a consacra o biserică; 2. a destina, a devota: îmi consacru vieața studiului; 3. a face sacru: acest loc fu consacrat de sângele martirilor; 4. a sancționa, a face durabil.

17. [Scriban] *consacrațiúne f. (d. a consacra; fr. consécration, lat. consecratio). Acțiunea de a consacra. – Și -áție, dar ob. -áre.

18. [Scriban] *consácru și -éz, a -á v. tr. (fr. consacrer, lat. consécro, -áre, d. săcer, sacru). Dédic luĭ D-zeŭ: a consacra o biserică. Fac la liturghie consacrarea pîniĭ și vinuluĭ. Sfințesc, sancționez, fac durabil. Fig. Rezerv, daŭ: a consacra studiuluĭ tot timpu. Autorizez, întăresc, consfințesc: cuvînt pe care l-a consacrat uzu.

19. [DOOM 3] consacrare (desp. -sa-cra-) s. f., g.-d. art. consacrării; pl. consacrări

20. [DOOM 2] consacrare (-sa-cra-) s. f., g.-d. art. consacrării; pl. consacrări

21. [DOOM 3] consacra (a ~) (desp. -sa-cra) vb., ind. prez. 1 sg. consacru, 3 consacră; ind. prez. 1 sg. să consacru, 3 să consacre

22. [DOOM 2] consacra (a ~) (-sa-cra) vb., ind. prez. 1 sg. consacru, 2 sg. consacri, 3 consacră

23. [IVO-III] consacru.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro