1. [DEX '09] CONOVĂȚ, conovețe, s. n. Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac. – Din rus., ucr. konovjaz.
2. [MDA2] conovăț sn [At: TDRG / Pl: ~vețe / E: ucr хоновязн] Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac.
3. [CADE] ❍ CONOVĂȚ sbst. Frînghie de care se leagă caii în bivuac [rut. konovjazĭ].
4. [DLRLC] CONOVĂȚ, conovețe, s. n. Funie fixată de țăruși, de care se leagă caii în bivuac. De la conovețele cailor, tresăreau din cînd în cînd vuietele înăbușite pe care le făceau animalele scuturîndu-se. SADOVEANU, F. J. 742.
5. [DLRM] CONOVĂȚ, conovețe, s. n. Funie fixată pe țăruși, de care se leagă caii în bivuac. – Rus, ucr. konovjaz.
6. [Șăineanu, ed. VI] conovăț n. Mold. frânghie de care se leagă caii în bivuac. [Rus. KONOVĬAZĬ].
7. [Scriban] conovăț n., pl. ețe (rus. kono-vĕázĭ, d. konĭ, cal, și vĕazátĭ, a lega). Lemnu (leațu) de care se leagă caiĭ în tabără și în bivuac. Corlată (gratiĭ) p. fîn în grajd (Bc.).
8. [DOOM 3] conovăț (înv.) s. n., pl. conovețe
9. [DOOM 2] conovăț s. n., pl. conovețe
10. [DER] conovăț (-țuri), s. n. – Căpăstru. Rut. konovjazj (DAR).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL