1. [DEX '09] CONOTATIV, -Ă, conotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar față de denotația cuvântului; care este rezultat din experiența personală, din context; figurat. ♦ (Despre stil) Care este dominat de conotații. – Din fr. connotatif.
2. [MDA2] conotativ a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr connotatif] 1 (D. sensul cuvintelor) Suplimentar față de denotația cuvântului. 2 Care este rezultat din context Si: figurat. 3 (D. stil) Care este dominat de conotații (1).
3. [DN] CONOTATIV, -Ă adj. Referitor la conotație: (despre sensul cuvintelor) cu valoare suplimentară, care reiese din condițiile sociale sau locale, ale mesajului. [< fr. connotativ].
4. [MDN '00] CONOTATIV, -Ă adj. referitor la conotație; (despre sensul cuvintelor) suplimentar față de denotația cuvântului; reieșind din experiența personală, din context; figurat. ◊ (despre stil) dominat de conotații. (< fr. connotatif)
5. [DOOM 3] conotativ adj. m., pl. conotativi; f. conotativă, pl. conotative
6. [DOOM 2] *conotativ adj. m., pl. conotativi; f. conotativă, pl. conotative
7. [DTL] CONOTATIV, -Ă adj. (< fr. connotatif): în sintagmele limbaj conotativ și sens conotativ (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL