Definiție și ce înseamnă conlocuire

1. [DEX '09] CONLOCUIRE, conlocuiri, s. f. (Înv.) Faptul de a conlocui; coabitare. – V. conlocui.

2. [MDA2] conlocuire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: conlocui] Coabitare.

3. [DLRLC] CONLOCUIRE, conlomiri, s. f. Faptul de a conlocui; locuire împreună cu cineva.

4. [DLRM] CONLOCUIRE, conlocuiri, s. f. Faptul de a conlocui.

5. [DN] CONLOCUIRE s.f. Faptul de a conlocui. [< conlocui].

6. [DEX '09] CONLOCUI, conlocuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A locui împreună cu altcineva; a coabita. – Con1- + locui (după fr. cohabiter).

7. [MDA2] colăcui vi vz conlocui

8. [MDA2] conlocui vi [At: GHICA, S. 720 / V: colăc~ / Pzi: ~esc / E: con1- + locui] (Înv) A locui împreună cu altcineva Si: a coabita.

9. [CADE] * CONLOCUI (-uesc) vb. intr. A locui împreună (I.-GH.) [locui, refăcut după fr. cohabiter].

10. [DLRLC] CONLOCUI, conlocuiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A locui împreună cu cineva. Cetățui pe care le-au găsit în ființă sau le-au clădit popoarele de gintă slavonă ce au venit, sînt acum ca la doisprezece secoli, să conlocuiască cu poporațiunea romînă. ODOBESCU, S. II 179. Dintre scrisorile mele către dînsul am găsit numai opt, rămase din întîmplare la frate-tău Iancu, cu care conlocuia la Paris la 1858. GHICA, S. 720.

11. [DLRM] CONLOCUI, conlocuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A locui împreună cu altcineva. – Din con1- + locui (după fr. cohabiter).

12. [DN] CONLOCUI vb. IV. intr. A locui împreună cu cineva. [< con- + locui, după fr. cohabiter].

13. [Șăineanu, ed. VI] conlocuì v. a locui la un loc cu altul.

14. [Scriban] *conlocuĭésc v. intr. (con- și locuĭesc). Locuĭesc la un loc. V. coabitez.

15. [DOOM 3] conlocuire (înv.) s. f., g.-d. art. conlocuirii

16. [DOOM 2] conlocuire (înv.) s. f., g.-d. art. conlocuirii

17. [DOOM 3] conlocui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conlocuiesc, 3 sg. conlocuiește, imperf. 1 conlocuiam; conj. prez. 1 sg. să conlocuiesc, 3 să conlocuiască

18. [DOOM 2] conlocui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conlocuiesc, imperf. 3 sg. conlocuia; conj. prez. 3 să conlocuiască

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro