1. [DEX '09] ÎNCONJUR, înconjururi, s. n. Ocol, ocolire. ◊ Loc. adv. Fără înconjur = fără nicio ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Acc. și: înconjur. – Var.: încunjur s. n.] – Din înconjura (derivat regresiv).
2. [MDA2] înconjur sn [At: NEGRUZZI, ap. TDRG / V: (reg) ~cun~ / A și: înconjur / Pl: (rar) ~uri / E: înconjura drr] 1 Ocolire. 2 (Pop; îlav) Fără ~ Direct. 3 (Pop; îlav) Cu ~ Indirect.
3. [CADE] ÎNCONJUR, ÎNCUNJUR, Mold. ÎNCUNGIUR sbst. 1 Ocol: drumul era stricat și a trebuit să fac un mare ~ ¶ 2 Ⓕ Fără ~, fără a ocoli, de-a dreptul, pe șleau: mi-a răspuns fără ~ ¶ 3 Drum, călătorie de jur împrejur: a făcut ~ul lumii [înconjura].
4. [DEX '98] ÎNCONJUR, (rar) înconjururi, s. n. Ocol, ocolire. ◊ Loc. adv. Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Acc. și; inconjur. – Var.: încunjur s. n.] – Din înconjura (derivat regresiv).
5. [DLRLC] ÎNCONJUR, (rar) înconjururi, s. n. Ocol, ocolire. Au făcut înconjurul curții. ◊ Loc. adv. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe departe, pe ocolite. Am început a vorbi... sfios, cu înconjururi. SADOVEANU, E. 122. Fără înconjur = de-a dreptul; fig. fără nici o ezitare, fără subterfugii. Cu cine te-ai oprit pe coastă? – Cu Ion, răspunse fata fără înconjur. REBREANU, I. 57. Trebuie... să vorbim pe șleau și fără înconjur despre acest prieten... al idealurilor noastre. IONESCU-RION, C. 124. – Variantă: încunjur (CREANGĂ, A. 106) s. n.
6. [Șăineanu, ed. VI] înconjur n. ocol: fără înconjur.
7. [DEX '09] ÎNCUNJUR s. n. v. înconjur.
8. [MDA2] conjor sm vz înconjur
9. [MDA2] încungiur sn vz înconjur
10. [MDA2] încunjur sn vz înconjur
11. [CADE] ÎNCUNJUR ... 👉 ÎNCONJUR ...
12. [DOOM 3] înconjur s. n., pl. înconjururi
13. [DOOM 2] înconjur s. n., pl. înconjururi
14. [DAR] conjor s.m. sg. (înv.) împrejmuire, ținut, ocol.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL