1. [DEX '09] CONIVENT, -Ă, conivenți, -te, adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde să se împreuneze. – Din fr. connivent.
2. [MDA2] conivent, ~ă a [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr connivent, lat connivens] (D. frunze) 1 Îndoit înăuntru. 2 Care tinde să se împreuneze.
3. [CADE] * CONIVENT adj. 🌿 Care tind să se apropie de extremitate: petale ~e [fr.].
4. [DN] CONIVENT, -Ă adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde a se împreuna. [< fr. connivent, lat. connivens].
5. [MDN '00] CONIVENT, -Ă adj. 1. (despre frunze, valvule intestinale etc.) îndoit înăuntru. 2. care tinde a se împreuna. (< fr. connivent)
6. [Șăineanu, ed. VI] conivent a. Bot. cari tind a se apropia: frunze conivente.
7. [Scriban] *conivént, -ă adj. (lat. connivens, -éntis). Care e în înțelegere cu altu: sîntem conivențĭ în acest lucru. Bot. Foĭ conivente, care tind a se apropia unele de altele. Anat. Válvule conivente (la om), care-s umplute de mucoasa intestinală.
8. [DOOM 3] conivent adj. m., pl. conivenți; f. coniventă, pl. conivente
9. [DOOM 2] conivent adj. m., pl. conivenți; f. coniventă, pl. conivente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL