1. [DN] CONICĂ s.f. Curbă plană rezultată din intersecția unui con cu un plan. [< fr. conique].
2. [DEX '09] CONIC, -Ă, conici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are forma unui con2, privitor la con2. 2. S. f. Curbă rezultată din intersectarea unui con2 circular cu un plan. – Din fr. conique.
3. [MDA2] conic, ~ă [At: CULIANU, C. 136 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr conique] 1 a Care are forma unui con2. 2 Privitor la con2. 3 sf Curbă rezultată din intersectarea unui con2 circular cu un plan.
4. [CADE] * CONIC I. adj. 📐 1 De forma unui con, țuguiat ¶ 2 Secțiuni ~e, secțiunile făcute printr’un plan în conul de revoluție. II. CONICĂ sf. Secțiune conică [fr.].
5. [DLRLC] CONIC, -Ă, conici, -e, adj. Care are forma unui con. Figură conică. Rădăcina conică a morcovului.
6. [DLRM] CONIC, -Ă, conici, -e, adj. Care are forma unui con. ♦ (Substantivat, f.) Curbă plană rezultată din intersecția unui con cu un plan. – Fr. conique.
7. [DN] CONIC, -Ă adj. În formă de con. [< fr. conique].
8. [MDN '00] CONIC, -Ă I. adj. în formă de con, referitor la con. II. s. f. curbă rezultată prin intersecția unei suprafețe conice cu un plan. (< fr. conique)
9. [Șăineanu, ed. VI] conic a. ce are forma conului.
10. [Scriban] *cónic, -ă adj. (vgr. konikós). De forma conuluĭ.
11. [DOOM 3] conică s. f., g.-d. art. conicei; pl. conice
12. [DOOM 2] conică s. f., g.-d. art. conicei; pl. conice
13. [DOOM 3] conic adj. m., pl. conici; f. conică, pl. conice
14. [DOOM 2] conic adj. m., pl. conici; f. conică, pl. conice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL