1. [DN] CONGLOBAȚIE s.f. Figură retorică care constă într-o acumulare de probe pentru ca argumentarea să fie cît mai convingătoare. [< fr. conglobation, cf. lat. conglobatio].
2. [MDN '00] CONGLOBAȚIE s. f. figură retorică, acumulare de probe, pentru ca argumentarea să fie cât mai convingătoare. (< fr. conglobation, lat. conglobatio)
3. [DFS] conglobație (fr. conglobation „îngrămădire”), figură retorică constând dintr-o acumulare de probe – replică prin care se combate partea adversă, folosindu-se o serie de fapte, aspecte, motive – enumerate ostentativ, pentru ca argumentarea să fie cât mai copleșitoare (I).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL