1. [DEX '09] CONFUZIUNE s. f. v. confuzie.
2. [MDA2] confuziune sf vz confuzie
3. [CADE] * CONFUZIUNE, * CONFUZIE sf. 1 Faptul de a confunda, confundare ¶ 2 Amestec(are) de-a-valma, amestecătură ¶ 3 Rușinare, rușine, umilire ¶ 4 Încurcare, încurcătură, învălmășeală; uluială, zăpăceală ¶ 5 Uimire ¶ 6 Turburare, vălmășag, arababură [fr.].
4. [DLRM] CONFUZIUNE s. f. (Jur.) Mod de stingere a unei obligații prin intrunirea în aceeași persoană a calităților de creditor și debitor. – Fr. confusion (lat. lit. confusio, -onis).
5. [DN] CONFUZIUNE s.f. (Jur.) 1. Mod de stingere a unor obligații prin reunirea în aceeași persoană a calităților de debitor și de creditor. 2. V. confuzie. [Cf. fr. confusion, it. confusione, lat. confusio].
6. [MDN '00] CONFUZIUNE s. f. (jur.) stingere a unor obligații prin întrunirea de către aceeași persoană a calităților de debitor și creditor. (< fr. confusion, lat. confusio)
7. [Șăineanu, ed. VI] confuzi(un)e f. 1. fapta de a confunda un lucru cu altul și rezultatul ei: confuziunea numelor; 2. starea lucrurilor confundate sau amestecate; 3. lipsă de ordine, de claritate; 4. turburare sau dezordine politică; 5. umilire, nedumerire.
8. [Scriban] *confuziúne f. (lat. confúsio, -ónis. V. fuziune). Acțiunea de a lua un lucru drept altu: confuziune de date. Amestec, dezordine: confuziunea de stil provine din confuziunea de ideĭ. Fig. Încurcătură din cauza rușineĭ: plin de confuziune. – Și -úzie.
9. [DEX '09] CONFUZIE, confuzii, s. f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ◊ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc. 2. (Jur.; în forma confuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. [Var.: confuziune s. f.] – Din fr. confusion, lat. confusio, -onis.
10. [MDA2] confuzie sf [At: CANTEMIR, HR. 308 / P: ~zi-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr confusion, lat confusio, -onis] 1 Lipsă de orientare (în diverse probleme) Si: încurcătură. 2 (Îs) ~ mintală Stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc., însoțite, uneori, de agitație. 3 (Jur; îf confuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. 4 Uluire.
11. [DEX '98] CONFUZIE, confuzii, s. f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ◊ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc., însoțite uneori de agitație. 2. (Jur.; în forma confuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. [Var.: confuziune s. f.] – Din fr. confusion, lat. confusio, -onis.
12. [DLRLC] CONFUZIE, confuzii, s. f. Faptul de a confunda și rezultatul lui; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). Dintr-o confuzie ni s-a trimis nouă scrisoarea. – Pronunțat: -zi-e.
13. [DLRM] CONFUZIE, confuzii, s. f. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ♦ Confuzie mintală = formă specială de alterare mintală care apare în cazuri de infecții și intoxicații. – V. confuziune.
14. [DN] CONFUZIE s.f. Încurcătură; lipsă de orientare. ◊ Confuzie mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații. [Gen. -iei, var. confuziune s.f. [Cf. fr. confusion, it. confusione, lat. confusio].
15. [MDN '00] CONFUZIE s. f. încurcătură; lipsă de orientare. ♦ ~ mintală = tulburare de conștiință, în cazul unor infecții și intoxicații. (< fr. confusion, lat. confusio)
16. [DOOM 3] confuziune2 (mai ales jur.: fuziune de patrimoniu/de statut) (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. confuziunii
17. [DOOM 2] confuziune (stingere a unei obligații) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. confuziunii
18. [DOOM 3] confuzie (faptul de a confunda) (desp. -zi-e) / (înv.) confuziune1 s. f., art. confuzia (desp. -zi-a) / confuziunea, g.-d. art. confuziei/confuziunii; pl. confuzii/confuziuni, art. confuziile (desp. -zi-i-) / confuziunile (și: confuzie mintală)
19. [DOOM 2] confuzie (încurcătură) (-zi-e) s. f., art. confuzia (-zi-a), g.-d. art. confuziei; pl. confuzii, art. confuziile (-zi-i-)
20. [MDO] confuzie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL