1. [DEX '09] CONFRATE, confrați, s. m. Coleg de profesiune, de meserie. ♦ (Înv.) Tovarăș de conspirație. – Con1- + frate (după fr. confrère).
2. [MDA2] confrate sm [At: NEGRUZZI, S. I, 156 / Pl: ~ați / E: con1- + frate după fr confrère] 1 Persoană care are aceeași profesie. 2 (Înv) Tovarăș de conspirație.
3. [CADE] * CONFRATE sm. 1 Fie-care din membrii aceluiași corp ¶ 2 Fie-care din persoanele de aceeași profesiune (în spec. despre medici și ziariști) [frate, refăcut după fr. confrère].
4. [DEX '98] CONFRATE, confrați, s. m. Coleg de profesiune, tovarăș de meserie. ♦ (Înv.) Tovarăș de conspirație. – Con1 + frate (după fr. confrère).
5. [DLRLC] CONFRATE, confrați, s. m. Coleg de profesie, tovarăș de meserie. Era singurul dintre confrați pe care... îl stimam. C. PETRESCU, C. V. 302. Titu Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar el venea rar la Cameră și nu îndrăznea să coboare ca alți confrați specializați. REBREANU, R. II 34 ♦ (Învechit) Tovarăș de conspirație. Numai neunirea unora din confrați fu pricină întîrzierii [revoltei]. GHICA, A. 835.
6. [DLRM] CONFRATE, confrați, s. m. Coleg de profesie, tovarăș de meserie. ♦ (Înv.) Tovarăș de conspirație.- Din con1- + frate (după fr. confrère).
7. [DN] CONFRATE s.m. Coleg, tovarăș de profesie, de meserie. [< con- + frate, după it. confrate, fr. confrère].
8. [MDN '00] CONFRATE s. m. coleg de profesiune. (după fr. confrère)
9. [Șăineanu, ed. VI] confrate m. fiecare din membrii unei corporațiuni, unei societăți: magistrații sunt colegi, medicii și ziariștii confrați.
10. [Scriban] *confráte m. (con- și frate, după fr. confrère). Coleg, camarad (maĭ ales între ziariștĭ și medicĭ).
11. [DOOM 3] confrate s. m., art. confratele; pl. confrați
12. [DOOM 2] confrate s. m., pl. confrați
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL