1. [DEX '09] CONFESOR, confesori, s. m. Preot care spovedește; duhovnic. – Din fr. confesseur, lat. confessor.
2. [MDA2] confesor sm [At: HASDEU, I. C. 27 / Pl: ~i / E: fr confesseur] 1 Preot care spovedește. 2 (Înv) Creștin care în timpul persecuțiilor religioase își mărturisea credința fără a fi însă osândit la moarte Si: confesar, confesionar.
3. [CADE] * CONFESOR sm. ⛪ Duhovnic [fr.].
4. [DLRLC] CONFESOR, confesori, s. m. (În biserica creștină) Duhovnic, preot care primește o confesiune (1).
5. [DLRM] CONFESOR, confesori, s. m. (În biserica creștină) Preot care spovedește; duhovnic. – Fr. confesseur (lat. lit. confessor).
6. [DN] CONFESOR s.m. Preot care spovedește; duhovnic. [Cf. fr. confesseur, lat. confessor].
7. [MDN '00] CONFESOR s. m. preot care spovedește; duhovnic. (< fr. confesseur, lat. confessor)
8. [Șăineanu, ed. VI] confesor m. duhovnic.
9. [Scriban] *confesór m. (lat. con-fessor. V. profesor). Preut care ascultă o mărturisire, duhovnic.
10. [DOOM 3] confesor s. m., pl. confesori
11. [DOOM 2] confesor s. m., pl. confesori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL