1. [DEX '09] CONFESIUNE, confesiuni, s. f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literară care conține mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. ♦ Scriere care cuprinde mărturisirea de credință a unei ramuri a Bisericii creștine. 2. Religie, cult. [Pr.: -si-u-] – Din fr. confession, lat. confessio, -onis.
2. [MDA2] confesiune sf [At: ALECSANDRI, T. 1734 / P: ~si-u~ / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr confession, lat confessio, -onis] 1 Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime. 2 (Pre) Spovedanie. 3 Scriere literară care conține mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. 4 Scriere care cuprinde mărturisirea de credință a unei ramuri a bisericii creștine. 5 (Jur; iuz) Depoziție în fața justiției. 6 Religie.
3. [CADE] * CONFESIUNE sf. 1 ⛪ Mărturisire în spec. a păcatelor, spovedanie ¶ 2 ⛪ Declararea credinței religioase a cuiva; credință, religiune ¶ 3 📝 pl. Memorii în care autorul mărturisește greșelile pe care le-a comis în viață, spovedanie a vieții, autobiografie sinceră [fr.].
4. [DEX '98] CONFESIUNE, confesiuni, s. f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literară care conține mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. ♦ Scriere care cuprinde mărturisirea de credință a unei ramuri a bisericii creștine. 2. Religie, cult. [Pr.: -si-u-] – Din fr. confession, lat. confessio, -onis.
5. [DLRLC] CONFESIUNE, confesiuni, s. f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gînduri sau sentimente intime. Foiletonul... cuprinde un soi de confesiune făcută sub formă de «scrisoare către redacție». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/7. Trebuie să-ți fac aci confesiunea că șarpele ambițiunii m-a mușcat de inimă. ALECSANDRI, T. 1734. ◊ (În practica religiei creștine) Spovedanie făcută unui preot. Calitatea mea, domnule Ruset, se pare că-mi dă dreptul s-ascult confesiuni. SADOVEANU, Z. C. 73.2. Scriere literară care conține mărturisirea unor gînduri și sentimente legate de viața intimă, personală a autorului. Confesiunile lui J. J. Rousseau. 3. Religie, credință religioasă, cult. Printre creștini, unii sînt de confesiune ortodoxă, alții de confesiune protestantă sau catolică. – Pronunțat: -si-u-. – Variantă: (învechit) confesie s. f.
6. [DLRM] CONFESIUNE, confesiuni, s. f. 1. (Franțuzism) Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; (prin restricție) spovedanie. ♦ Scriere literară care conține mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. 2. Religie, cult. [Pr.: -si-u-] – Fr. confession (lat. lit. confessio, -onis).
7. [DN] CONFESIUNE s.f. 1. Mărturisire, destăinuire a unor gînduri, a unor fapte sau a unor sentimente intime. ♦ Scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gînduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. 2. Religie, credință religioasă, cult. [Var. confesie s.f. / cf. fr. confession, it. confessione, lat. confessio].
8. [MDN '00] CONFESIUNE s. f. 1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime. ◊ scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. 2. religie. (< fr. confession, lat. confessio)
9. [Șăineanu, ed. VI] confesiune f. 1. mărturisire și în special mărturisirea păcatelor; 2. declarațiunea credinței profesate: confesiunea dela Augsburg; 3. pl. titlul unor opere în cari autorii mărturisesc greșelile lor: Confesiunile Sc. Augustin, Confesiunile lui Rousseau.
10. [Scriban] *confesiúne f. (lat. confessio, -ónis. V. pro-fesiune). Mărturisire, spovedanie. Teol. Profesiune, declarațiune a credinței: confesiunea de la Augsburg. Rit: Româniĭ îs de confesiune greco-orientală.
11. [MDA2] confesie sf vz confesiune
12. [DLRLC] CONFESIE s. f. v. confesiune.
13. [DN] CONFESIE s.f. v. confesiune.
14. [DOOM 3] confesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. confesiunii; pl. confesiuni
15. [DOOM 2] confesiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. confesiunii; pl. confesiuni
16. [MDO] confesiune (i-u)
17. [MDTL] CONFESIUNI (< fr. confessions < lat. confessio, mărturisire) Scrieri cu caracter autobiografic, în care autorul dezvăluie anumite amănunte privitoare la viața și activitatea lui (ex.: confesiunile lui J.J. Rousseau, A. de Musset etc.), confesiunile constituie un prețios auxiliar pentru istoria și critica literară, datorită ajutorului dat în cunoașterea mai îndeaproape a personalității scriitorului, a condițiilor social-politice în care el și-a dezvoltat activitatea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL