1. [DEX '09] CONFESA, confesez, vb. I. Refl. A se destăinui, a se spovedi. – Din fr. confesser.
2. [MDA2] confesa vtr [At: ALECSANDRI, T. 95 / Pzi: ~sez / E: fr confesser] 1-2 A (se) destăinui. 3-4 A (se) spovedi.
3. [CADE] * CONFESA (-sez) I. vb. tr. A mărturisi. II. vb refl. ⛪ A se spovedi [fr.].
4. [DLRLC] CONFESA, confesez, vb. I. Refl. (Franțuzism rar) A mărturisi ceva intim, a se destăinui. Oricînd, naiv și confidențial, el se confesează. GHEREA, ST. CR. II 158.
5. [DLRM] CONFESA, confesez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se destăinui. – Fr. confesser.
6. [DN] CONFESA vb. I. refl. (Rar) A mărturisi cuiva ceva intim, a se destăinui, a se spovedi. [< fr. confesser].
7. [MDN '00] CONFESA vb. refl. a se destăinui, a se spovedi. (< fr. confesser)
8. [Șăineanu, ed. VI] confesà v. a mărturisi, în special a-și mărturisi păcatele, a se spovedi.
9. [Scriban] *confeséz v. tr. (fr. confesser, d. lat. con-fitéri, con-fessum, a mărturisi. V. profesez). Rar. Mărturisesc, declar, mă spovedesc: îmĭ confesez păcatele. Declar public credința mea, afirm ceĭa ce cred. V. refl. Mă mărturisesc, mă spovedesc.
10. [DOOM 3] confesa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă confesez, 3 se confesează; conj. prez. 1 sg. să mă confesez, 3 să se confeseze; imper. 2 sg. afirm. confesează-te; ger. confesându-mă
11. [DOOM 2] !confesa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se confesează
12. [IVO-III] confesez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL