1. [MDA2] conferit2, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 387 / Pl: ~iți, ~e / E: conferi] (D. un titlu, un grad, o declarație etc., mai rar despre un bun) Care este acordat Si: atribuit.
2. [MDA2] conferit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: conferi] (Nob) Conferire.
3. [DEX '09] CONFERI, confer, vb. IV. 1. Tranz. A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2. Intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreține cu cineva. – Din fr. conférer, it. conferire.
4. [MDA2] confera v vz conferi
5. [MDA2] conferi vt [At: (a. 1872) URICARIUL X, 366 / V: ~ra / E: fr conférer] 1 A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2 A discuta cu cineva o chestiune importantă.
6. [CADE] * CONFERI (-fer) I. vb. tr. 1 A da, a acorda, a hărăzi: ~ un titlu, o decorație, etc. ¶ 2 A compara. II. vb. intr. A discuta, a se consfătui, a se chibzui [fr.].
7. [DLRLC] CONFERI, confer, vb. IV. 1. Tranz. A acorda, a da, a atribui (un titlu, un grad, o distincție, o calitate). [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne] conferă decorațiile, medaliile și titlurile onorifice ale Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 22. (Glumeț) Ce s-a întîmplat, prințule? nu cumva vinul îți conferă o severitate hursuză? SADOVEANU, Z. C. 62. ◊ Refl. pas. Se conferă «Ordinul Muncii» și «Medalia Muncii» următorilor muncitori, tehnicieni și ingineri, pentru muncă excepțională și succesele obținute în producția de tractoare... O. 1953, 1. 2. Intranz. A discuta împreună cu cineva o chestiune, a se întreține. Membrii delegațiilor au conferit în vederea încheierii unui tratat comercial. – Variantă: (învechit) conferență (CARAGIALE, O. II 325) s. f.
8. [DLRM] CONFERI, confér, vb. IV. 1. Tranz. A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2. Intranz. (Rar) A discuta împreună cu cineva o chestiune; a se întreține cu cineva. – Fr. conférer (it. conferire).
9. [DN] CONFERI vb. IV. 1. tr. A acorda, a atribui (un grad, un titlu, o distincție). 2. intr. (Rar) A discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. [P.i. confer. / < fr. conférer].
10. [MDN '00] CONFERI vb. I. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate). II. intr. a discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. (< fr. conférer, lat. conferre)
11. [Șăineanu, ed. VI] conferì v. 1. a da, a acorda: a conferi o demnitate, o decorațiune; 2. a compara: a conferi legile; 3. a discuta de vreo afacere sau de un punct de doctrină.
12. [Scriban] *confér, a -í v. tr. (fr. conférer, d. lat. cón-fero, férre, a purta împreună, a compara. – El conferă, să confere. V. ofer, sufer). Daŭ, acord: a conferi o decorațiune. Compar, fac o colațiune. V. intr. Raționez, discut: a conferi despre luarea uneĭ măsurĭ. Țin o conferență, o cuvîntare științifică: a conferi despre microbĭ.
13. [DOOM 3] conferi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. confer, 3 conferă, imperf. 1 confeream; conj. prez. 1 sg. să confer, 3 să confere
14. [DOOM 2] conferi (a ~) vb., ind. prez. 3 conferă
15. [IVO-III] confer, -ră 3.
16. [DER] conferi (-r, -it), vb. – A acorda, a da. Fr. conférer. – Der. conferință, s. f. cu var. înv. conferență modificată prin asimilare cu suf. -ință (cerință, cuvință); conferenția, vb.; conferențiar, s. m. (orator; grad de profesor universitar).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL