1. [DEX '09] CONFECȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie. 2. Confecționare. [Var.: confecțiune s. f.] – Din fr. confection, lat. confectio, -onis.
2. [MDA2] confecție sf [At: HAMANGIU, C. C. 293 / Pl: ~ii / V: (înv) ~iune / E: fr confection] 1 (Rar) Confecționare. 2 Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie sau în masă.
3. [DEX '98] CONFECȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie sau în masă. 2. Confecționare. [Var.: confecțiune s. f.] – Din fr. confection, lat. confectio, -onis.
4. [DLRLC] CONFECȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat în serie. Magazin de confecții. 2. Confecționare. Prețul confecției unui costum. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: confecțiune s. f.
5. [DLRM] CONFECȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat în serie. 2. Confecționare. [Var.: confecțiune s. f.] – Fr. confection (lat. lit. confectio, -onis).
6. [DN] CONFECȚIE s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte de gata, fabricat în serie. 2. Confecționare. [Gen. -iei, var. confecțiune s.f. / cf. fr. confection].
7. [MDN '00] CONFECȚIE s. f. 1. obiect de îmbrăcăminte de gata, fabricat în serie. 2. confecționare. (< fr. confection, lat. confectio)
8. [DEX '09] CONFECȚIUNE s. f. v. confecție.
9. [MDA2] confecțiune sf vz confecție
10. [CADE] CONFECȚIUNE, * CONFECȚIE sf. 1 Faptul de a confecționa ¶ 2 ⚚ Fabricare în cantități mari de obiecte, în spec. de haine care n’au fost comandate, care nu sînt făcute pe măsură ¶ 3 Obiectul însuși fabricat, în spec. haină gata, care n’a fost făcută după măsură [fr.].
11. [DN] CONFECȚIUNE s.f. v. confecție.
12. [DCR2] coton-confecție s. n. (text.) Confecție din bumbac ◊ „N.B. din secția coton-confecții a fabricii «Tânăra gardă», aplicând garnituri la confecțiile pentru femei și bărbați.” I.B. 11 VII 66 p. 9 (din coton + confecție)
13. [Șăineanu, ed. VI] confecți(un)e f. 1. lucrarea de a executa ceva pe deplin: confecțiunea unei haine; 2. fabricare pe scară întinsă de obiecte ce n’au fost comandate; 3. vestminte fabricate dinainte, în opozițiune cu cele făcute după măsură.
14. [Scriban] *confecțiúne f. (fr. confection, d. lat. conféctio, -ónis. V. a-, de-, in- și per-fecțiune). Acțiunea de a confecționa. Terminare, efectuare: pînă la întreaga confecțiune. Mare fabricațiune de obĭecte de îmbrăcăminte care nu-s făcute pe măsură. – Și -écție.
15. [DOOM 3] confecție (desp. -ți-e) s. f., art. confecția (desp. -ți-a), g.-d. art. confecției; pl. confecții, art. confecțiile (desp. -ți-i-)
16. [DOOM 2] confecție (-ți-e) s. f., art. confecția (-ți-a), g.-d. art. confecției; pl. confecții, art. confecțiile (-ți-i-)
17. [MDO] confecție
18. [DE] CONFÉCȚIE (< fr., lat.) s. f. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serii (mari). ◊ C. metalică = ansamblu de profile și cadre metalice îmbinate între ele prin sudare. 2. Confecționare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL