1. [DEX '09] CONEXIUNE, conexiuni, s. f. 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relație, raport, conexitate. ◊ Conexiune inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de mașină între două mașini, aparate, mecanisme etc. ♦ Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice. 3. Conectare. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. connexion, lat. connexio, -onis.
2. [MDA2] conexiune sf [At: GHICA, S. 574 / P: ~xi-u ~ / V: ~ecți~ / Pl: ~ni / E: fr connexion, lat connexio, -onis] 1 Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene Si: conexitate (1), raport, relație. 2 (Îs) ~ inversă Feedback. 3 Legătură prin conducte sau prin organe de mașină între două dispozitive, aparate, mecanisme etc. 4 Legătură între două sau mai multe elemente de circuit sau conducte electrice Si: conectare (1).
3. [CADE] * CONEXIUNE sf. Legătură între unele lucruri, unire [fr.].
4. [DLRLC] CONEXIUNE, conexiuni, s. f. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; raport, relație. Materialismul premarxist nu privea fenomenele naturii în dezvoltarea lor și în conexiunea lor universală, concepea mișcarea în mod mecanic, ca o simplă creștere cantitativă, ca o repetare a trecutului, nu înțelegea dezvoltarea istorică a lumii materiale. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 15/1. – Pronunțat: -xi-u-.
5. [DLRM] CONEXIUNE, conexiuni, s. f. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relație, raport. [Pr.: -xi-u-] – Fr. connexion (lat. lit. connexion, -onis).
6. [DN] CONEXIUNE s.f. 1. Legătură, înlănțuire; raport, relație; condiționare reciprocă și interacțiune a obiectelor și a fenomenelor; conexitate. ◊ Conexiune inversă = reacțiune. 2. Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice; conectare. [Var. conexie s.f. / cf. lat. conexio, fr. connexion].
7. [MDN '00] CONEXIUNE s. f. 1. legătură, înlănțuire; intercondiționare între obiecte, fenomene și procese; raport reciproc, relație de conexitate; concatenație. ♦ (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacțiune și condiționare reciprocă a obiectelor și fenomenelor în mișcare din univers; ~ inversă = feedback. 2. legătură între două sau mai multe conductoare electrice. 3. conectare. (< fr. connexion, lat. conexio)
8. [Șăineanu, ed. VI] conexiune f. legătură strânsă ce au între ele unele lucruri.
9. [Scriban] *conexiúne f. (lat. connéxio, -ónis). Raport, relațiune, înlănțuire: conexiune de ideĭ.
10. [MDA2] conecțiune sf vz conexiune
11. [DN] CONEXIE s.f. v. conexiune.
12. [DOOM 3] conexiune (desp. -xi-u-) s. f., g.-d. art. conexiunii; pl. conexiuni
13. [DOOM 2] conexiune (-xi-u-) s. f., g.-d. art. conexiunii; pl. conexiuni
14. [MDO] conexiune (i-u)
15. [DFS] conexie (lat. connexio „legătură, șir de cuvinte, concluzie”), sin. concatenație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL