1. [DEX '09] CONEXARE, conexări, s. f. Acțiunea de a conexa și rezultatul ei. ♦ (Jur.) A uni pentru a fi soluționate împreună, în același dosar, două sau mai multe pricini între care există conexitate. – V. conexa.
2. [MDA2] conexare sf [At: MON. OF. 21, ap. DA / Pl: ~xări / E: conexa] 1 Punere împreună a două sau mai multe lucruri sau chestiuni de aceeași natură. 2 (Jur) A uni, pentru a fi soluționate împreună, în același dosar, două sau mai multe pricini între care există conexitate (5).
3. [DLRLC] CONEXARE, conexări, s. f. Acțiunea de a conexa; legare, punere împreună, grupare la un loc.
4. [DLRM] CONEXARE, conexări, s. f. Acțiunea de a conexa.
5. [DN] CONEXARE s.f. Acțiunea de a conexa. [Pl. -xări. / < conexa].
6. [DEX '09] CONEXA, conexez, vb. I. Tranz. (Rar) A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conexiune.
7. [MDA2] conexa vt [At: DA / Pzi: ~xez / E: conex] (Rar) A reuni lucruri sau chestiuni de aceeași natură.
8. [DEX '98] CONEXA, conexez, vb. I. Tranz. A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conexiune.
9. [DLRLC] CONEXA, conexez, vb. I. Tranz. (Cu privire la două sau mai multe lucruri sau chestiuni de aceeași natură) A lega împreună, a reuni, a alătura. Tribunalul a conexat cele două dosare.
10. [DLRM] CONEXA, conexez, vb. I. Tranz. A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conex.
11. [DN] CONEXA vb. I. tr. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. [Cf. lat. connexus].
12. [MDN '00] CONEXA vb. tr. a lega laolaltă, a alătura; a asocia. (< conex)
13. [Scriban] *conexéz v. tr. (d. lat. con-néctere, -nexum, a uni, după a-nexez). Leg, unesc: a conexa un capitul cu altu.
14. [DOOM 3] conexare s. f., g.-d. art. conexării; pl. conexări
15. [DOOM 2] conexare s. f., g.-d. art. conexării; pl. conexări
16. [DOOM 3] conexa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. conexez, 3 conexează; conj. prez. 1 sg. să conexez, 3 să conexeze
17. [DOOM 2] conexa (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 conexează
18. [DE] CONEXÁ (< conex) vb. I tranz. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. ♦ (Dr.) Raportul dintre două sau mai multe pricini aflate la aceeași instanță sau la instanțe de același grad, între aceleași părți sau împreună cu alte părți și avînd o strînsă legătură între obiect și cauza acelor pricini.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL