1. [MDA2] condriozom sn [At: DN3 / P: ~dri~o~ / Pl: ~oame / E: fr chondriosome] Mitocondrie.
2. [DN] CONDRIOZOM s.n. Mitocondrie. [Pron. -dri-o-. / < fr. chondriosome, cf. gr. chondrion – granulă, soma – corp].
3. [MDN '00] CONDRIOZOM s. n. organit de formă granulată, filamentoasă etc. din citoplasmă; mitocondrie. (< fr. chondriosome)
4. [DOOM 3] condriozom (desp. -dri-o-) s. n.
5. [DOOM 2] condriozom (-dri-o-) s. n.
6. [DETS] CONDRIO- „cartilaj, cartilaginos”. ◊ gr. khondrion „grăunte, granulă” > fr. chondrio-, engl. id., germ. id. > rom. condrio-. □ ~chineză (~cineză, ~kineză) (v. -chineză), s. f., proces de diviziune a mitocondriilor, în cursul mitozei și al meiozei; ~cineză, s. f., condriochineză*; ~conți (v. -cont), s. m. pl., condriozomi din citoplasma celulară, în formă de bastonașe drepte, curbate sau vermiforme; ~gen (v. -gen1), s. n.[1], factor ereditar, presupus a fi prezent în mitocondrii; ~geneză (v. -geneză), s. f., plasmogenă legată de o mitocondrie; ~id (v. -id), adj., condroid* (1); ~lit (v. -lit1), s. n., condriom în formă de șirag; ~mite (v. -mite), s. f. pl., granule mitocondriale înlănțuite filiform; ~sferă (v. -sferă), s. f., condriozom de formă granulară sau globuloasă; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., totalitatea mitocondriilor și a organitelor citoplasmatice, care dețin un rol important în producerea enzimelor necesare respirației; sin. condriom, condriozom[2].
7. [DE] CONDRIOZÓM (< fr. {i}; {s} gr. khondrion „granulă” + soma „corp”) s. m. (HIST.) Structură complexă, constituită dintr-o membrană lipoproteică exterioară, două membrane interne, substanță fundamentală omogenă, avînd forme de corpusculi izolați (mitocondrii), granule (condriomite) sau bastonașe (condrioconte), care își pot schimba aspectul; furnizează energia necesară celulei, iar ansamblul lor alcătuiește condriomul; în fibrele musculare poartă numele de sarcozom, iar în cele nervoase de neurozom.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL