1. [DEX '09] CONDICAR, condicari, s. m. (Înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar. – Condică + suf. -ar.
2. [MDA2] condicar sm [At: (a. 1790) BUL. COM. IST. IV, 127 / V: ~dec~ / Pl: ~i / E: condică + -ar] (Iuz) Arhivar.
3. [CADE] CONDICAR sm. ‡ Scriitor într’o cancelarie care înscria diverse acte în condice, care ținea condicile; registrator; arhivar: ~ul în picioare îi citea jălbile (I.-GH.).
4. [DLRLC] CONDICAR, condicari, s. m. (Învechit și arhaizant) Persoană care scrie sau are în păstrare condicile; arhivar, registrator. Nu răzbeau cu înscrierea oamenilor... condicarii care întinseseră mese în curtea prefecturii și primăriei. PAS, L. I 288. Condicarul în picioare îi citea jălbile. GHICA, S. 7.
5. [DLRM] CONDICAR, condicari, s. m. (Înv. și arh.) Persoană care scrisă sau avea în păstrare condicile; arhivar. – Din condică + suf. -ar.
6. [Șăineanu, ed. VI] condicar m. 1. odinioară, arhivar: doi condicari de divan FIL.; 2. azi, cel ce ține condicile.
7. [Scriban] condicár m. (d. condică). Vechĭ. Arhivar, registrator.
8. [MDA2] condecar sm vz condicar
9. [DOOM 3] condicar (înv.) s. m., pl. condicari
10. [DOOM 2] condicar (înv.) s. m., pl. condicari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL