1. [CADE] * CONDESCENDENȚĂ (pl. -țe) sf. Faptul de a împlini cu bunăvoință cererea sau pretențiunile cuiva în spec. a unui inferior, lăsînd de o parte ori-ce mîndrie sau autoritate [fr.].
2. [Șăineanu, ed. VI] condescendență f. fapta prin care se acordă ce s’ar putea refuza.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL