1. [DEX '09] CONDESCENDENT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant.
2. [DEX '09] CONDESCENDENȚĂ, condescendențe, s. f. Purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ (Peior.) Aer de superioritate, infatuare, aroganță. – Din fr. condescendance.
3. [MDA2] condescendent, ~ă a [At: SBIERA, F. S. 351 / Pl: ~nți, ~e / E: fr condescendant] 1-2 Care are o atitudine plină de respect (sau de bunăvoință) față de cineva Si: amabil, respectuos.
4. [MDA2] condescendență sf [At: KLOPȘTOCK, F. 315 / E: fr condescendance] 1-2 Purtare plină de considerație (și de bunăvoință) față de cineva Si: amabilitate, deferență, respect. 3 (Prt) Aer de superioritate. 4 (Prt) Infatuare.
5. [DEXI] condescendént, -ă adj. (despre oameni) 1 Care are o atitudine plină de respect, de deferență față de cineva; respectuos. ♦ ext. (despre atitudini, manifestări etc. ale oamenilor) Care trădează, exprimă respect, deferență. Gesturile lui potolite de englez cu fruntea cheală și surîs condescendent (CA. PETR.). 2 Care este îngăduitor, amabil, protector; care manifestă bunăvoință sau se comportă cu superioritate față de cineva. ● pl. -ți, -te. /<fr. condescendant.
6. [DEXI] condescendénță s.f. 1 Atitudine, purtare plină de considerație, de respect, de atenție față de cineva; deferență, respect. 2 Amabilitate, bunăvoință. Ofițeri care gustă cu condescendență de pe farfurioarele cu friptură (CA. PETR.). 3 (peior.) Aer de superioritate; bunăvoință amestecată cu dispreț, cu aroganță. ● pl. -e. /<fr. condescendance.
7. [CADE] * CONDESCENDENT adj. Care are condescendență, care condescinde [fr.].
8. [CADE] * CONDESCENDENȚĂ (pl. -țe) sf. Faptul de a împlini cu bunăvoință cererea sau pretențiunile cuiva în spec. a unui inferior, lăsînd de o parte ori-ce mîndrie sau autoritate [fr.].
9. [DEX '98] CONDESCENDENȚĂ s. f. Purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. ♦ (Peior.) Aer de superioritate, infatuare, semeție. – Din fr. condescendance.
10. [DLRLC] CONDESCENDENT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine de respect sau de bunăvoință față de cineva.
11. [DLRLC] CONDESCENDENȚĂ s. f. Purtare plină de considerație; respect. Nici măcar atîta condescendență pentru prefectul județului. DUMITRIU, B. F. 40.
12. [DLRM] CONDESCENDENT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine de respect sau de bunăvoință față de cineva. – După fr. condescendant.
13. [DLRM] CONDESCENDENȚĂ s. f. Purtare plină de considerație sau de bunăvoință față de cineva; respect. – După fr. condescendance.
14. [DN] CONDESCENDENT, -Ă adj. Care are o atitudine de bunăvoință față de un inferior. [< fr. condescendant].
15. [DN] CONDESCENDENȚĂ s.f. Atitudine care presupune bunăvoință, amabilitate, de pe o poziție de superioritate, chiar ușor disprețuitoare. [< fr. condescendance].
16. [MDN '00] CONDESCENDENT, -Ă adj. care manifestă condescendență. (< fr. condescendant)
17. [MDN '00] CONDESCENDENȚĂ s. f. atitudine plină de considerație, de respect, atenție și bunăvoință față de cineva; amabilitate; deferență. ♦ (peior.) bunăvoință cu aer de dispreț, aroganță, superioritate. (< fr. condescendance)
18. [Șăineanu, ed. VI] condescendent a. care condescinde.
19. [Scriban] *condescendént, -ă adj. (lat. condescéndens, -éntis; fr. -dant). Care condescinde, afabil, politicos.
20. [Scriban] *condescendénță f., pl. e (d. condescendent; fr. condescendance). Politeță, afabilitate.
21. [DOOM 3] condescendent adj. m., pl. condescendenți; f. condescendentă, pl. condescendente
22. [DOOM 3] condescendență s. f., g.-d. art. condescendenței; pl. condescendențe
23. [DOOM 2] condescendent adj. m., pl. condescendenți; f. condescendentă, pl. condescendente
24. [DOOM 2] condescendență s. f., g.-d. art. condescendenței; pl. condescendențe
25. [DGL] condescendență nu înseamnă „respect”, cum cred unii (și DEX), ci „atitudine binevoitoare față de un inferior” (e din aceeași familie cu a descinde, care înseamnă „a coborî”).
26. [DE] CONDESCENDÉNȚĂ (<fr.) s. f. Bunăvoință plină de atenție față de cineva; amabilitate, deferență. ■ (Peior.) Bunăvoință acordată cu un aer de superioritate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL