1. [DEX '09] CONCHISTĂ, conchiste, s. f. (Rar) Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie cucerită, sedusă. – Din it. conquista.
2. [MDA2] conchistă sf [At: BĂLCESCU, M. V. 8 / V: ~cis~, ~cuis~, ~nqui~ / Pl: ~te / E: it conquista] (ltm) 1 Cucerire. 2 Obiectul cuceririi. 3 Cucerire sentimentală.
3. [CADE] * CONCHISTĂ (-te) sf. 1 Cucerire: slavismul își încerca conchista prin biurocrație și prin armată (I.-GH.) ¶ 2 Femeie ademenită prin cuvinte de dragoste: urmărit de bărbatul uneia din conchistele sale (I.-GH.) [it.].
4. [DEX '98] CONCHISTĂ, conchiste, s. f. (Italienism) Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie cucerită, sedusă. – Din it. conquista.
5. [DLRLC] CONCHISTĂ, conchiste, s. f. (Italienism învechit) Cucerire; lucru cucerit. – Variantă: concuistă (pronunțat -cuis-tă) (BĂLCESCU, O. II 14) s. f.
6. [DLRM] CONCHISTĂ, conchiste, s. f. (Italienism) Cucerire; lucru cucerit. [Var.: concuistă s. f.] – It. conquista.
7. [DN] CONCHISTĂ s.f. Cucerire (amoroasă). ♦ Femeie sedusă, cucerită. [Var. concuistă s.f. / < it., sp. conquista].
8. [MDN '00] CONCHISTĂ s. f. cucerire (amoroasă). ◊ femeie cucerită, sedusă. (<it. conquista)
9. [Șăineanu, ed. VI] conchistă f. cucerire: despotismul este sufletul conchistei BĂLC.
10. [MDA2] concistă sf vz conchistă
11. [MDA2] concuistă sf vz conchistă
12. [MDA2] conquistă sf vz conchistă
13. [CADE] * CONCISTĂ – CONCHISTĂ.
14. [DLRLC] CONCUISȚĂ s. f. v. conchistă.
15. [DLRM] CONCUISTĂ s. f. v. conchistă.
16. [DN] CONCUISTĂ s.f. v. conchistă.
17. [DOOM 3] conchistă (înv., rar) s. f., g.-d. art. conchistei; pl. conchiste
18. [DOOM 2] conchistă (rar) s. f., g.-d. art. conchistei; pl. conchiste
19. [DER] conchistă (conchiste), – Cucerire. It. conquista (sec. XIX). La scriitorii din sec. XIX apare cu sensul său etimologic; astăzi, numai cu accepția de „cucerire amoroasă; persoană de la care s-au obținut favoruri”. – Der. concherant, s. m. (cuceritor), din fr. conquérant, astăzi rar; conchistador, s. m., (cuceritor), din sp. prin intermediul fr.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL