1. [DEX '09] CONCORDAT, concordate, s. n. 1. Tratat încheiat de papă cu diferite state, pentru stabilirea statutului și privilegiilor Bisericii catolice în respectivele state. 2. Contract încheiat sub controlul justiției, între un comerciant insolvabil și creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăților, spre a-i îngădui continuarea comerțului. – Din fr. concordat.
2. [MDA2] concordat2, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 34 / Pl: ~ați, ~e / E: concorda] (Rar) Corespunzător.
3. [MDA2] concordat1 sn [At: ȘTEFĂNESCU, C. 397 / Pl: ~e / E: fr concordant] 1 Convenție încheiată între papă și un stat, privitoare la relațiile dintre acel stat și biserica catolică. 2 (Jur; iuz; îs) ~ preventiv Contract încheiat între un comerciant insolvabil și creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăților, spre a-i îngădui continuarea comerțului.
4. [CADE] * CONCORDAT (pl. -ate) sn. 1 ⛪ Tratat încheiat între papa și guvernul unei țări cu privire la afacerile religioase ¶ 2 Învoială făcută între un falit și creditorii săi, în urma căreia comerciantul conduce mai departe afacerea în condițiunile stabilite [fr.].
5. [DEX '98] CONCORDAT, concordate, s. n. 1. Tratat încheiat de papă cu diferite state, pentru stabilirea statutului și privilegiilor bisericii catolice în respectivele state. 2. Contract încheiat sub controlul justiției, între un comerciant insolvabil și creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amânarea plăților, spre a-i îngădui continuarea comerțului. – Din fr. concordat.
6. [DLRLC] CONCORDAT, concordate, s. n. 1. Tratat încheiat între Vatican și un stat cu privire la raporturile dintre acel stat și situația bisericii catolice. 2. (În orînduirea capitalistă) Contract încheiat, sub controlul justiției, între comerciantul falit și creditorii săi, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amînarea plăților spre a-i îngădui continuarea comerțului, Concordat preventiv = concordat încheiat înainte de declararea în stare de faliment.
7. [DLRM] CONCORDAT, concordate, s. n. 1. Tratat încheiat între Vatican și un stat. 2. Contract încheiat, în orînduirea capitalistă, sub controlul justiției, între un comerciant insolvabil și creditorii lui, prin care se acordă comerciantului reducerea sau amînarea plăților, spre a-i îngădui continuarea comerțului. – Fr. concordat.
8. [DN] CONCORDAT s.n. 1. Convenție încheiată între papă și un stat privitoare la relațiile dintre acel stat și biserica catolică. 2. (Jur.) Contract încheiat între un comerciant falit și creditorii săi, în urma căruia comerciantul continuă să conducă negoțul în anumite condiții. [Pl. -te, -turi. / < lat. t. concordatum, cf. fr. concordat, it. concordato].
9. [MDN '00] CONCORDAT s. n. 1. tratat, convenție între un stat și papă. 2. înțelegere între un comerciant debitor și creditorii săi, privind modul și termenele de stingere a datoriilor. (< fr. concordat, lat. concordatum)
10. [Șăineanu, ed. VI] concordat n. 1. tractat încheiat între papa și un suveran privitor la afacerile religioase: Concordatul dela 1801 se făcu între Bonaparte și Piu IX; 2. act de învoeală între un comerciant falit și creditorii săi.
11. [Scriban] *concordát n., pl. e (mlat. concordatum). Tractat religios între papă și un suveran. Învoĭală între un falit și creditorĭ.
12. [DEX '09] CONCORDA, pers. 3 concordă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din fr. concorder, lat. concordare.
13. [MDA2] concorda [At: HASDEU, I. C. 113 / Pzi: ~ord și (înv) ~dez / E: fr concorder, lat concordo, -are] 1 vi A corespunde întocmai cu ceva. 2 vi A fi de acord cu cineva. 3 vt (Nob) A potrivi. 4 vt (Nob) A armoniza. 5 vt (Nob) A acorda.
14. [CADE] * CONCORDA (-cord) vb. intr. A corespunde, a fi de acord, a conglăsui, a se potrivi [fr.].
15. [DLRLC] CONCORDA, pers. 3 concordă, vb. I. Intranz. (Urmat de obicei de determinări introduse prin prep. «cu») A fi în acord, a corespunde, a se potrivi.
16. [DLRM] CONCORDA, pers. 3 concordă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Fr. concorder (lat. lit. concordare).
17. [DN] CONCORDA vb. I. intr. A fi în acord; a corespunde, a se potrivi. [< lat., it. concordare, cf. fr. concorder].
18. [MDN '00] CONCORDA vb. intr. a fi în acord; a corespunde, a se potrivi. (< fr. concorder, lat. concordare)
19. [Șăineanu, ed. VI] concordà v. a fi în acord, a se corespunde: aceste mărturii nu concoardă.
20. [Scriban] *concórd și -éz, a -á v. intr. (lat. con-cordare; fr. concorder. V. acord). Îs de acord, consun, mă potrivesc: mărturiile concordă.
21. [DOOM 3] concordat s. n., pl. concordate
22. [DOOM 2] concordat s. n., pl. concordate
23. [DOOM 3] concorda (a ~) vb., ind. prez. 3 concordă, imperf. 3 pl. concordau; conj. prez. 3 să concorde (nefolosit la imper.)
24. [DOOM 2] concorda (a ~) vb., ind. prez. 3 concordă
25. [IVO-III] concord, -ordă 3, -orde 3 conj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL