1. [DEX '09] CONCORDA, pers. 3 concordă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Din fr. concorder, lat. concordare.
2. [MDA2] concorda [At: HASDEU, I. C. 113 / Pzi: ~ord și (înv) ~dez / E: fr concorder, lat concordo, -are] 1 vi A corespunde întocmai cu ceva. 2 vi A fi de acord cu cineva. 3 vt (Nob) A potrivi. 4 vt (Nob) A armoniza. 5 vt (Nob) A acorda.
3. [CADE] * CONCORDA (-cord) vb. intr. A corespunde, a fi de acord, a conglăsui, a se potrivi [fr.].
4. [DLRLC] CONCORDA, pers. 3 concordă, vb. I. Intranz. (Urmat de obicei de determinări introduse prin prep. «cu») A fi în acord, a corespunde, a se potrivi.
5. [DLRM] CONCORDA, pers. 3 concordă, vb. I. Intranz. A fi în acord, a corespunde, a se potrivi. – Fr. concorder (lat. lit. concordare).
6. [DN] CONCORDA vb. I. intr. A fi în acord; a corespunde, a se potrivi. [< lat., it. concordare, cf. fr. concorder].
7. [MDN '00] CONCORDA vb. intr. a fi în acord; a corespunde, a se potrivi. (< fr. concorder, lat. concordare)
8. [Șăineanu, ed. VI] concordà v. a fi în acord, a se corespunde: aceste mărturii nu concoardă.
9. [Scriban] *concórd și -éz, a -á v. intr. (lat. con-cordare; fr. concorder. V. acord). Îs de acord, consun, mă potrivesc: mărturiile concordă.
10. [DOOM 3] concorda (a ~) vb., ind. prez. 3 concordă, imperf. 3 pl. concordau; conj. prez. 3 să concorde (nefolosit la imper.)
11. [DOOM 2] concorda (a ~) vb., ind. prez. 3 concordă
12. [IVO-III] concord, -ordă 3, -orde 3 conj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL