1. [DEX '09] CONCLUDENT, -Ă, concludenți -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ (Log.) Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis.
2. [MDA2] concludent, ~ă [At: CHIRIȚESCU, ap. CONV. LIT. XLII2, 147 / Pl: ~nți, ~e / E: lat concludens, -ntis] 1-2 av, a Convingător. 3 a Pe baza căruia se poate trage o concluzie (5).
3. [CADE] * CONCLUDENT adj. Care dovedește bine, în mod neîndoios [lat. concludens].
4. [DEX '98] CONCLUDENT, -Ă, concludenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis.
5. [DLRLC] CONCLUDENT, -Ă, concludenți, -te, adj. Care convinge, care te face să dobîndești o convingere; convingător. Congresul popoarelor pentru apărarea păcii de la Viena a arătat din nou în mod concludent că această mișcare democratică a tuturor popoarelor este o forță în stare să zădărnicească planurile sîngeroase ale ațîțătorilor la un nou război. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ (Adverbial) Romanul arată concludent ce influență uriașă și hotărîtoare a avut victoria armatelor sovietice pentru mișcarea de eliberare a popoarelor subjugate de fascism. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 5/2.
6. [DLRM] CONCLUDENT, -Ă, concludenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. – Lat. lit. concludens, -ntis.
7. [DN] CONCLUDENT, -Ă adj. (adesea adv.) Care convinge; convingător. [Cf. lat. concludens, it. concludente].
8. [MDN '00] CONCLUDENT, -Ă adj. (și adv.) care convinge; convingător. ◊ (log.) pe baza căruia se poate trage o concluzie. (< lat. concludens, it. concludente)
9. [Scriban] *concludént, -ă adj. (lat. conclúdens, -éntis). Care probează bine ceĭa ce a spus: argument concludent.
10. [DOOM 3] concludent adj. m., pl. concludenți; f. concludentă, pl. concludente
11. [DOOM 2] concludent adj. m., pl. concludenți; f. concludentă, pl. concludente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL