1. [MDA2] conciliat, ~ă a [At: L M / P: ~li-at / Pl: ~ați, ~e / E: concilia] (Rar) 1 Împăcat. 2 (D. probleme) Decis în urma unei discuții.
2. [DEX '09] CONCILIA, conciliez, vb. I. Intranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ (Jur.) A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. [Pr.: -li-a] – Din fr. concilier, lat. conciliare.[1]
3. [MDA2] concilia vtr [At: (a. 1865) URICARIUL X, 379 / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: lat concilio, -are, fr concilier] (D. adversari și lucruri care par a fi potrivnice) 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) pune de acord. 5-6 A (se) împăca.
4. [CADE] * CONCILIA (-liez) I. vb. tr. 1 A pune de acord, a împăca, a învoi ¶ 2 A arăta că nu e nici o nepotrivire (în ce privește părerile, sentimentele, etc.) ¶ 3 A cîștiga, a dobîndi, a-și atrage. II. vb. refl. A se pune de acord, a se împăca, a se învoi [fr.].
5. [DLRLC] CONCILIA, conciliez, vb. I. Tranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. – Pronunțat: -li-a.
6. [DLRM] CONCILIA, conciliez, vb. I. Tranz. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. [Pr. : -li-a] – Fr. concilier (lat. lit. conciliare).
7. [DN] CONCILIA vb. I. tr. A soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord, a împăca. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat., it. conciliare, cf. fr. concilier].
8. [MDN '00] CONCILIA vb. tr. 1. a soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord. 2. (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. (<fr. concilier, lat. conciliare)
9. [Șăineanu, ed. VI] concilià v. 1. a pune de acord persoane de diferite opiniuni, interese sau c1ase; 2. a acorda lucruri ce sunt sau par contrare 3. a câștiga, a atrage: talentele sale îi conciliază favoarea tuturor; 4. a se învoi, a se împăca.
10. [Scriban] *conciliéz v. tr. (lat. conciliare). Împac persoane cu ideĭ saŭ cu interese opuse orĭ lucrurĭ care par contrariĭ. Atrag, cîștig: talentele luĭ îĭ conciliază favoarea tuturor.
11. [DOOM 3] concilia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. conciliez (desp. -li-ez), 3 conciliază, 1 pl. conciliem; conj. prez. 1 sg. să conciliez, 3 să concilieze; ger. conciliind (desp. -li-ind)
12. [DOOM 2] concilia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 conciliază, 1 pl. conciliem (-li-em); conj. prez. 3 să concilieze; ger. conciliind (-li-ind)
13. [MDO] concilia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. conciliază, 1 pl. conciliem, ger. conciliind)
14. [IVO-III] conciliez, -liază 3, -lieze 3 conj., -liam 1 imp., -liind ger., -liere inf. s., -liator adj. v.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL