1. [DEX '09] CONCEPE, concep, vb. III. I. Tranz. 1. A imagina, a proiecta, a gândi ceva nou. 2. A-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege. ◊ Loc. adv. De neconceput = de neînțeles, de neimaginat; imposibil. 3. A exprima în anumiți termeni, a formula într-un anumit fel. II. Intranz. (Despre o femeie) A rămâne însărcinată; a zămisli, a procrea. – Din lat. concipere.
2. [MDA2] concepe vt [At: HASDEU, I. C. X / V: (înv) ~ncipe / Pzi: ~ep / E: lat concipio, -ere, fr concevoir] 1 (D. femei) A zămisli un copil. 2 (Fig) A cuprinde cu mintea. 3 (Fig) A-și face o concepție despre ceva. 4 A născoci. 5-7 A zămisli un gând, o idee, o creație. 8 A redacta (în ciornă). 9 A exprima în anumiți termeni.
3. [CADE] * CONCEPE (-cep) vb. fr. 1 A râmînea însărcinată (vorb. de o femeie), a zămisli ¶ 2 Ⓕ A născoci, a plăzmui, a închipui ¶ 3 A exprima în anumiți termeni, a formula [lat. concipere].
4. [DLRLC] CONCEPE, concep, vb. III. I. Tranz. 1. A imagina, a proiecta, a gîndi ceva nou. Marx a conceput societatea comunistă. 2. A-și face o idee (despre ceva), a pricepe, a înțelege. Selecția nu se poate concepe fără un criteriu. IBRĂILEANU, SP. CR. 220. ◊ Loc. adv. De neconceput = de neînțeles, de neimaginat; imposibil. Progresul tehnic este. de neconceput fără o grijă permanentă pentru raționalizatori, inventatori, inovatori în producție, care împing înainte tehnica și perfecționează metodele de muncă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2626. 3. A exprima în anumiți termeni, a formula într-un amumit fel. A concepe o scrisoare de răspuns. II. Intranz. (Despre femei) A rămîne însărcinată, a zămisli (un copil).
5. [DLRM] CONCEPE, concep, vb. III. I. Tranz. 1. A imagina, a proiecta, a gîndi ceva nou. 2. A-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege. ♦ Loc. adv. De neconceput = de neînțeles, de neimaginat; imposibil. 3. A exprima în anumiți termeni, a formula într-un anumit fel. II. Intranz. (Despre o femeie) A rămîne însărcinată; a naște. – Lat. lit. concipere.
6. [DN] CONCEPE vb. III. I. tr. 1. A imagina, a proiecta, a crea. 2. A-și face o idee (cu privire la ceva); a pricepe, a înțelege. 3. A formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima. II. intr. (Despre femei) A rămîne însărcinată; a zămisli. [P.i. concep. / < lat. concipere, conceptum, cf. it. concepire].
7. [MDN '00] CONCEPE vb. I. tr. 1. a imagina, a proiecta, a crea. 2. a-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege. 3. a formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima. II. intr. (despre femei) a rămâne însărcinată. (<lat. concipere)
8. [Șăineanu, ed. VI] concepe v. 1. a crea, a inventa, a imagina: a concepe o idee, un plan; 2. a rămânea grea (despre femei).
9. [MDA2] concipe v vz concepe
10. [Scriban] *concép, -cepút, a -cépe v. tr. (lat. con-cipere. V. încep). Zămislesc, rămîn îngreunată. Fig. Îmĭ fac o ideĭe justă despre lucrurĭ. Încep a avea: a concepe o speranță. Inventez, formez: a concepe un plan.
11. [DOOM 3] concepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. concep, 3 sg. concepe, imperf. 1 concepeam; conj. prez. 1 sg. să concep, 3 să conceapă; ger. concepând; part. conceput
12. [DOOM 2] concepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. concep, imperf. 3 sg. concepea; conj. prez. 3 să conceapă; part. conceput
13. [DER] concepe (-p, -put), vb. – 1. A imagina, a proiecta, a gîndi ceva nou. – 2. A pricepe, a înțelege. – 3. A exprima, a formula. – 4. A zămisli, a procrea. Lat. concipere (sec. XIX), cu sensurile din fr. concevoir. – Der. concept, s. n.; concepție, s. f.; conțopist (var. conțipist, concepist), s. m., din germ. Konzipist.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL