1. [MDA2] conceni [At: DOSOFTEI, V. S. 3b / V: ~ncini / Pzi: ~nesc / E: vsl коньчанъ] 1 vt (Îvr) A distruge. 2 vt A pune capăt. 3 vt A face să dispară Si: a extermina, a nimici, a prăpădi, a ruina. 4 vr A se sfârși. 5 vr A muri.
2. [CADE] CONCENI (-enesc) vb. tr. A nimici, a prăpădi: îi spuse că a concenit pe vrăjmaș și că se întoaroe biruitor (ISP.) [concenie].
3. [DLRM] CONCENI, concenesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A nimici, a prăpădi. – Slav (v. sl. koničati).
4. [Șăineanu, ed. VI] concenì v. a extermina, a prăpădi: vom conceni și pe frații tăi ISP. [Tras din concenie].
5. [MDA2] concini v vz conceni
6. [Scriban] concenésc v. tr. (vsl. koničati, a fini și konĭčina, sfîrșit. V. concenie, concină). Vechĭ. Sfîrșesc, împlinesc. Extermin, ucid.
7. [DER] conceni (-nesc, -it), vb. – A distruge, a anihila, a suprima. Sl. konĭčati „a termina”, part. konĭčanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; DAR). Din aceeași familie sl. face parte concină, s. f. (moarte), din sl. končina; și coneț, s. n. (sfîrșit; moarte), înv., din sl. konĭcĭ; Bucov., conță, s. f. (resturi de pînză), din rut. konec. – Der. concenie, s. f. (înv., sfîrșit, deces), din sl. konĭčanije; comcină, s. f. (joc de cărți), mr. cunțină, din ngr. ϰοντσνα (Gáldi 167), care la rîndul său provine din sl. končina menționat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL