Definiție și ce înseamnă conabiu

1. [DEX '09] CONABIU, -IE, conabii, adj., s. n. 1. Adj. (Înv.) Roșu-închis, de culoarea vișinei coapte; vișiniu. 2. S. n. Culoare conabie (1). – Din tc. kunebi.

2. [MDA2] conabiu, ~ie sn, a [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: tc kunebi] 1-2 Vișiniu.

3. [CADE] CONABIU adj. Roșu închis, vișiniu: coloare deschisă n’a mai purtat, decît acuma de curînd, barej ~ la cap (CAR.).

4. [DEX '98] CONABIU, -IE, conabii, adj. Roșu-închis, de culoarea vișinei coapte; vișiniu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare vișinie. – Din tc. kunebi.

5. [DLRLC] CONABIU, -IE, conabii, adj. Roșu-închis, de culoarea vișinei coapte; vișiniu. Conabiu la față... [ciobanul] se întoarse cu jale la oițe. GALACTION, O. I 285. Frumoase farfurii! cu chenar dublu, unul conabiu... și altul pembe. CARAGIALE, O. I 340. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea vișinie. Poezia romînă în jumătatea a doua a sutei XIX... ni se prezintă... ca un tapet multicolor... în care milioane de fire de toate culorile... (de la un pembe cît mai spălăcit pînă la conabiul cel mai posomorit)... se întrețes. CARAGIALE, S. U. 87.

6. [DLRM] CONABIU, IE, conabii, adj. Roșu-închis, de culoarea vișinei coapte; vișiniu. ♦ (Substantiv, n.) Culoarea vișinie. – Tc. kunebi.

7. [Șăineanu, ed. VI] conabiu a. roșu închis, vișiniu: un biniș conabiu. [Cf. turc. KUNEBI, de cânepă].

8. [Scriban] conabíŭ și cunabíŭ, -íe adj. (turc. kunabi, kunebi, de cînepă [pin aluz. la coaja semințeĭ], d. kunab, kuneb, ar. kunneb, cînepă. V. cînepă). Roș vișiniŭ saŭ ca sfecla: un țăran cu fața conabie ca sfecla (Delv.). S. n., pl. urĭ. O substanță granuloasă care colorează conabiŭ. – Și cănăbiŭ. V. cînépĭŭ, pătlăginiŭ, sanghin.

9. [MDA2] canabiu, ~ie a vz conabiu

10. [MDA2] cunabiu, ~ie a vz conabiu

11. [Scriban] cănăbíŭ, V. conabiŭ.

12. [Scriban] cunabíŭ, V. conabiŭ.

13. [DOOM 3] conabiu2 (înv.) s. n., art. conabiul

14. [DOOM 3] conabiu1 (înv.) adj. m., f. conabie; pl. m. și f. conabii

15. [DOOM 2] conabiu2 (înv.) s. n., art. conabiul

16. [DOOM 2] conabiu1 (înv.) adj. m., f. conabie; pl. m. și f. conabii

17. [DER] conabiu (conabie), adj. – Roșu închis, stacojiu. Tc. kunabi, din arab. ’unnabi „de culoarea unui fruct roșu” (Iogu, GS, V, 181). Este greșită explicația lui Șeineanu, II, 149, bazată pe tc. kunebi „de cînepă” și acceptată de DAR.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] GARNISAJ s. n. Strat de material așezat pe suprafața unui obiect, a […]
1. [DEX '09] GARNISI, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau […]
1. [DEX '09] GARNISIRE s. f. Acțiunea de a garnisi și rezultatul ei. – V. […]
1. [MDA2] garnisit, ~ă a [At: ȘEZ. IV. 3 / Pl: ~iți, ~e / E: […]
1. [DEX '09] GARNITURĂ, garnituri, s. f. 1. Accesoriu folosit pentru a împodobi sau a […]
1. [DEX '09] GARNIZOANĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități și de […]
1. [DEX '09] GARNIZOANĂ, garnizoane, s. f. 1. Unitate sau ansamblu de unități și de […]
1. [DEX '09] GAROAFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro