1. [DEX '09] COMUTA, comut, vb. I. Tranz. 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice. ♦ A face racordarea unui circuit electric la rețea. 2. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea cu una mai ușoară. – Din lat. commutare.
2. [MDA2] comuta vt [At: PRETORIAN, DR. C. 63 / V: (înv) commuta / Pzi: comut / E: lat commutare] 1 A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele. 2 A modifica, succesiv, conexiunile mai multor circuite electrice. 3 A face racordarea unui circuit electric la rețea. 4 (Jur) A schimba o pedeapsă mai grea în alta mai ușoară.
3. [DEX '98] COMUTA, comut, vb. I. Tranz. 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice. ♦ A face racordarea unui circuit electric la rețea. 2. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea în una mai ușoară. – Din lat. commutare.
4. [DLRLC] COMUTA, comut, vb. I. Tranz. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară. Condamnarea la muncă silnică a fost comutată în temniță grea.
5. [DLRM] COMUTA, comut, vb. I. Tranz. (Jur.) A schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară. – Lat. lit. commutare (fr. commuter).
6. [DN] COMUTA vb. I. tr. 1. A schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară. 2. A schimba anumite numere în cadrul operației de comutare. ♦ A inversa sensul unui curent electric; a schimba un sistem de conexiuni cu altul. [p. i. comut. / < lat. commutare].
7. [MDN '00] COMUTA vb. tr. 1. a schimba legăturile unui circuit electric cu altele, a modifica succesiv conexiunile unor circuite. ◊ a racorda un circuit electric la rețea. 2. a schimba o pedeapsă mai grea într-una mai ușoară. 3. a schimba anumite numere în cadrul operației de comutare (2). (<fr. commuter, lat. commutare)
8. [DEX '09] COMAT, -Ă, comați, -te, adj. (Rar) Care are coamă bogată, cu plete bogate; încomat. ◊ Stea comată = cometă. – Din coamă. Cf. lat. comatus.
9. [MDA2] comat, ~ă a [At: TEODORESCU, P. P. 21 / V: ~mut, ~ă / Pl: ~ați, ~e / E: coamă + -at] 1 (Pop; îs) Stea ~ă Cometă. 2 (Rar) Cu coamă bogată.
10. [MDA2] commuta v vz comuta
11. [MDA2] comut, ~ă a vz comat
12. [MDA2] cumut, ~ă a vz comat
13. [CADE] * COMAT adj. Cu coamă; stea ~ă, cometă [lat.].
14. [DLRLC] COMAT, -Ă, comați, -te, adj. (Rar) Încomat. Stea-comată = cometă. Sus pe cer s-a arătat Stea comată strălucită. TEODORESCU, P. P. 21.
15. [DLRM] COMAT, -Ă, comați, -te, adj. (Rar) Încomat. ♦ Stea comată = cometă. – Din coamă + suf. -at.
16. [Șăineanu, ed. VI] comat a. 1. cu coamă; 2. una din cele două diviziuni ale Galiei antice: al meu tată a fost un Bren puternic în Galia comată AL.
17. [Scriban] *comát, -ă adj. (lat. comatus). Cu coamă. Galia comată, toată Galia (nordu și vestu) afară de Galia bracată (sudu).
18. [Scriban] *comút, a -á v. tr. (lat. commúto, -áre. V. mut 2). Schimb. A comuta o pedeapsă, a o înlocui pintr’alta maĭ mică.
19. [DOOM 3] comuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. comut, 2 sg. comuți, 3 comută; conj. prez. 1 sg. să comut, 3 să comute
20. [DOOM 2] comuta (a ~) vb., ind. prez. 3 comută
21. [DOOM 3] comat (cu coamă) (rar) adj. m., pl. comați; f. comată, pl. comate (și în: stea comată)
22. [DOOM 2] comat (cu coamă) (rar) adj. m., pl. comați; f. comată, pl. comate
23. [DER] comuta (-t, -at), vb. – 1. A schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric. – 2. A schimba o pedeapsă grea în una mai ușoară. Lat. commutare (sec. XIX). – Der. comutați(un)e, s. f.; comutator, adj. (care comută); comutator, s. n. (întrerupător, șaltăr); comutativ, adj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL