1. [DEX '09] COMUNICATIV, -Ă, comunicativi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care intră ușor în legătură cu ceilalți; sociabil. 2. (Despre unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite ușor de la o persoană la alta. – Din fr. communicatif, lat. communicativus.
2. [MDA2] comunicativ, ~ă a [At: NEGRUZZI S. III, 108 / Pl: ~i, ~e / E: fr communicatif] 1 (D. oameni) Care intră ușor în legătură cu ceilalți Si: sociabil. 2 (D. unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite ușor de la o persoană la alta.
3. [CADE] * COMUNICATIV adj. 1 Care se poate comunica ușor: rîsul, căscatul e ~ ¶ 2 Cu inima deschisă, căruia-i place să-și desvălue altuia gîndul, afacerile, etc.: e o fire ~ă ¶ ¶ C. NECOMUNICATIV [fr.].
4. [DLRLC] COMUNICATIV, -Ă, comunicativi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care intră ușor în legătură cu ceilalți, care nu este rezervat; deschis la vorbă, sociabil. 2. (Despre unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite ușor de la o persoană la alta. Un rîs zgomotos, care nu era de loc comunicativ. VLAHUȚĂ, la TDRG.
5. [DLRM] COMUNICATIV, -Ă, comunicativi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care intră ușor în legătură cu ceilalți; sociabil. 2. (Despre unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite ușor de la o persoană la alta. Un rîs zgomotos, care nu era de loc comunicativ (VLAHUȚĂ). – Fr. communicatif (lat. lit. communicativus).
6. [DN] COMUNICATIV, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care intră ușor în legătură cu ceilalți; sociabil. 2. Ușor de transmis de la o persoană la alta. [< fr. communicatif].
7. [MDN '00] COMUNICATIV, -Ă adj. 1. care se transmite ușor. 2. (despre oameni) care se împrietenește ușor cu ceilalți; sociabil. (<fr. communicatif, lat. communicativus)
8. [Șăineanu, ed. VI] comunicativ a. 1. care se comunică lesne: râsul e comunicativ; 2. care împărtășește bucuros simțirile, cugetările sale: om comunicativ.
9. [Scriban] *comunicatív, -ă adj. (d. comunic; fr. communicatif). Care se comunică ușor: rîsu e comunicativ. Care spune bucuros și altora ceĭa ce simte, știe orĭ cugetă (expansiv): om comunicativ. V. mocnit.
10. [DOOM 3] comunicativ adj. m., pl. comunicativi; f. comunicativă, pl. comunicative
11. [DOOM 2] comunicativ adj. m., pl. comunicativi; f. comunicativă, pl. comunicative
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL