1. [DEX '09] COMUNIANT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.
2. [MDA2] comuniant, ~ă smf, a [At: DEX2 / P: ~ni-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr communiant] 1-2 (Persoană) care primește comuniunea (3). 3-4 (Persoană) care face comuniunea (3).
3. [DN] COMUNIANT, -Ă s.m.f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].
4. [MDN '00] COMUNIANT, -Ă s. m. f. cel care primește, sau care face comuniunea (2). (<fr. communiant)
5. [DOOM 3] comuniant (desp. -ni-ant) s. m., pl. comunianți
6. [DOOM 2] comuniant (-ni-ant) s. m., pl. comunianți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL