1. [DEX '09] COMPOUNDARE s. f. Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. [Pr.: -paŭn-] – Cf. compound.
2. [MDA2] compoundare sf [At: DEX2 / P: ~paun~ / Pl: ~dări / E: compounda] 1 Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. 2 Grupare a două mecanisme, mașini etc., astfel încât să se asigure funcționarea lor asociată.
3. [DN] COMPOUNDARE s.f. 1. Metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, bazată pe excitarea suplimentară a mașinii. 2. Adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile. [Var. compundare s.f. / < compounda].
4. [MDN '00] COMPOUNDARE PAUN-/ s. f. 1. metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, prin excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu cel indus. 2. adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile. (după fr. compoundage)
5. [DN] COMPUNDARE s.f. v. compoundare.
6. [DOOM 3] compoundare [ou pron. engl. aŭ] (desp. -poun-) s. f., g.-d. art. compoundării
7. [DOOM 2] compoundare [ou pron. av] (-poun-) s. f., g.-d. art. compoundării
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL