1. [DEX '09] CONTA, contez, vb. I. Intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. – Din fr. compter, it. contare.
2. [MDA2] conta [At: GHICA, S. 457 / V: (înv) compta / Pzi: ~tez / E: fr compter, it contare] 1-2 vtr A (se) număra. 3 vt A se bizui pe ceva sau pe cineva. 4 vt A spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 5 vi A avea valoare, însemnătate. 6 vi (Înv; cu determinări introduse prin prepoziția cu) A ține seama de cineva.
3. [CADE] * CONTA (-tez) vb. intr. 1 A socoti, a calcula ¶ 2 A-și propune ¶ 3 A se bizui, a pune temeiu pe cineva: știu cît pot ~ pe amiciția ta (CAR.) [fr. compter].
4. [DEX '98] CONTA, contez, vb. I. Intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. 3. (Înv.; cu determinări introduse prin prep. „cu”) A ține seama de cineva. – Din fr. compter, it. contare.
5. [DLRLC] CONTA, contez, vb. I. Intranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe») A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul sau sprijinul cuiva sau a ceva. Agitatorul care vorbește numai el singur și nu dă voie oamenilor să spună ce au de spus, care nu se interesează de părerile acestora, nu poate conta pe succes. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Biata Raluca! auzi, biata fată! să-i strice... tocmai monologul!... [Raluca:] Închipuiește-ți, dragă, tocmai scena pe care contam! CARAGIALE, O. III 8. 2. A reprezenta o valoare, a prezenta o importanță, a avea însemnătate, a intra în calcul. În regimul capitalist omul nu contează. 3. (Învechit, urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A ține seamă de cineva. Să-l silim de a conta cu noi. ALECSANDRI, T. 1735.
6. [DLRM] CONTA, contez, vb. I. Intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 2. A reprezenta o valoare a avea însemnătate. 3. (Înv., cu determinări introduse prin prep. « cu » ) A ține seamă de cineva.- Fr. compter.
7. [DN] CONTA vb. I. intr. 1. A se întemeia, a se baza, a se bizui (pe cineva sau ceva). 2. A avea valoare, importanță, însemnătate. [Var. compta vb. I. / < it. contare, fr. compter].
8. [MDN '00] CONTA vb. intr. 1. a se bizui (pe), a se încrede (în). 2. a avea valoare, însemnătate. 3. a înregistra conturile (1). (< it. contare, fr. compter)
9. [Șăineanu, ed. VI] contà v. 1. a socoti; 2. fig. a-și propune: contez a veni mâine; 3. a se încrede în cineva: contez pe tine.
10. [MDA2] compta v vz conta
11. [DN] COMPTA vb. I. v. conta.
12. [Scriban] *contéz v. intr. (fr. compter. V. compút). Barb. Mă bazez, mă încred: contez pe tine. Îs luat în seamă, îs numărat, îs considerat: în socotelile marĭ sumele micĭ nu contează. Socotesc, sper, cred: contez să vin mîne.
13. [DOOM 3] conta1 (a ~) (a avea importanță) vb., ind. prez. 3 contează, imperf. 3 pl. contau; conj. prez. 3 să conteze
14. [DOOM 3] conta2 (a ~) (a se bizui) vb., ind. prez. 1 sg. contez, 3 contează; conj. prez. 1 sg. să contez, 3 să conteze
15. [DOOM 2] conta (a ~) vb., ind. prez. 3 contează
16. [IVO-III] contez.
17. [Argou] nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL