1. [DEX '09] COMPROMITE, compromit, vb. III. 1. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita. 2. Tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. s. compromisei, part. compromis] – Din fr. compromettre, lat. compromittere.
2. [MDA2] compromite [At: NEGRUZZI, S. I. 222 / V: ~ta, ~menta / Pzi: compromit / Par: ~is / E: fr compromettre] 1-2 vtr A face să-și piardă (sau a-și pierde) buna reputație Si: a (se) discredita, a se deochia, a se arăta. 3 vt A pricinui un rău. 4 vt A distruge.
3. [CADE] * COMPROMITE (-mit) I. vb. tr. 1 A pune în primejdie, a primejdui; a se expune la pagube: ideile extreme compromit cauzele cele mai bune (I.-GH.) ¶ A expune la neplăceri, la încurcături ¶ 3 A face să piardă reputația, autoritatea, etc. II. vb. refl. A-și primejdui cinstea, a face ceva ce poate să-i aducă supărare, neplăceri [fr.].
4. [DLRLC] COMPROMITE, compromit, vb. III. Tranz. 1. A-l pune (pe cineva) într-o lumină nefavorabilă, a face să-și piardă buna reputație, a da de rușine; a discredita. Nu te mai iau... cu mine. Mă compromiți. C. PETRESCU, C. V. 116. Nu-și va ierta toată viața asemenea slăbiciune, care l-a compromis în așa hal. BART, E. 214. Să vedem și noi dacă faptul căsătoriei și traiului Ancei cu Dragomir e o așa de mare absurditate, încît să compromită toată piesa. GHEREA, ST. CR. II 256. ◊ Refl. Fii serios, Jean. Ne compromitem. SAHIA, N. 100. 2. A primejdui; a strica, a distruge., Seceta poate, compromite recolta. – Forme gramaticale: perf. s. compromisei, part. compromis.
5. [DLRM] COMPROMITE, compromit, vb. III. 1. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita. 2. Tranz. A primejdui; a strica, a distruge. [Perf. s. compromisei, part. compromis] – Fr. compromettere (lat. lit. compromettere).
6. [DN] COMPROMITE vb. III. 1. tr., refl. A (se) pune într-o situație critică, într-o lumină nefavorabilă; a (se) discredita. 2. tr. A primejdui; a strica, a distruge. [P.i. compromit, perf. s. -isei, part. -is. / < lat. compromittere, cf. fr. compromettre].
7. [MDN '00] COMPROMITE vb. I. tr., refl. a face să(-și) piardă buna reputație; a (se) discredita. II. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici. (<lat. compromittere, fr. compromettre)
8. [Șăineanu, ed. VI] compromite v. 1. a pune în pericol: a compromite reputațiunea; 2. a expune la neplăceri, la încurcături: l’a compromis; 3. a-și expune onoarea, creditul.
9. [MDA2] compromenta v vz compromite
10. [MDA2] compromita vtr vz compromite
11. [CADE] * COMPROMIS l. adj. p. COMPROMITE ¶ ¶ C. NECOMPROMIS II. (pl. -isuri) sn. 1 ⚖️ Act prin care mai multe persoane supun judecății unui arbitru neînțelegerea dintre ele ¶ 2 Acord în urma unei transacțiuni: ea a fost rezultatul unui ~ între cele șapte puteri mari ale Europei (I.-GH.).
12. [CADE] * COMPROMIȚĂTOR adj. verb. COMPROMITE. Care compromite care poate să compromită ¶ ¶ C. NECOMPROMIȚĂTOR.
13. [Scriban] *compromít, -ís, a -íte v. tr. (lat. compromittere. V. trimet). Expun, periclitez, vátăm: a compromite interesele, sănătatea, reputațiunea, recolta. V. refl. Îmĭ perd reputațiunea.
14. [DOOM 3] compromite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compromit, 2 sg. compromiți, 3 sg. compromite; conj. prez. 1 sg. să compromit, 3 să compromită; ger. compromițând; part. compromis
15. [DOOM 2] compromite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compromit, 1 pl. compromitem; conj. prez. 3 să compromită; part. compromis
16. [IVO-III] compromit, -țător adj. v.
17. [Argou] A SE COMPROMITE a se face de Ohaba, a se face de pomină / de rahat / de râs, a se înfunda în noroi / în mocirlă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL