1. [DEX '09] COMPLICE, complici, -ce, s. m. și f. Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, p. ext., care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile. – Din fr. complice.
2. [MDA2] complice smf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr complice] 1 Persoană care participă, în mod secundar, la săvârșirea unei acțiuni. 2 (Pex) Persoană care ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.
3. [CADE] * COMPLICE sm. Părtaș la o crimă sau la o faptă rea săvîrșită, cel vinovat împreună cu altul [fr.].
4. [DLRLC] COMPLICE, complici, -e, s. m. și f. Persoană care participă în mod secundar la săvîrșirea unei infracțiuni. ♦ Persoană care înlesnește, sprijină, tolerează sau ascunde o faptă (de obicei neîngăduită) a cuiva. [Camerista] devenise confidenta și oarecum complicea stăpînei. C. PETRESCU, Î. II 225. ◊ Fig. Soția lui e groaza, și noaptea – a lui complice! ALECSANDRI, P. III 300.
5. [DLRM] COMPLICE, complici, -e, s. m. și f. Persoană care participă în mod secundar la săvîrșirea unei infracțiuni sau, p. ext., care înlesnește, tolerează, ascunde săvîrșirea unei fapte reprobabile. – Fr. complice.
6. [DN] COMPLICE s.m. și f. Participant la săvîrșirea unei infracțiuni. ♦ Cel care înlesnește sau ascunde o faptă (de obicei penală, reprobabilă) a cuiva. [< fr., it. complice, cf. lat. med. complex].
7. [MDN '00] COMPLICE s. m. f. cel care înlesnește sau ajută la săvârșirea unei fapte; părtaș. (< fr., it. complice)
8. [Șăineanu, ed. VI] complice m. care iea parte la greșala, la crima altuia.
9. [Scriban] *cómplice și (ob.) -íce s. (lat. cómplex, cómplicis, d. plicare, a încovoĭa, a pleca; it. sp. cómplice, fr. complice. V. complic). Părtaș, implicat la răŭ: complicele, complicea crimeĭ.
10. [DEX '09] COMPLICA, complic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer.
11. [MDA2] complica vtr [At: RUSSO, S. 81 / Pzi: ~ic, 3 ~că și (înv) ~ichează / E: fr compliquer] 1-2 A (se) încurca. 3-4 A (se) agrava.
12. [CADE] * COMPLICA (-ic) vb. tr. 1 A forma un tot ale cărui părți sînt greu de deosebit ¶ 2 A încurca [fr.].
13. [DLRLC] COMPLICA, complic, vb. I. Tranz. A încurca, a încîlci, a face mai greu (de priceput, de descurcat, de rezolvat). Luminița îmi complică viața. C. PETRESCU, Î. I 10. ♦ Refl. A se agrava, a se înrăutăți. Boala s-a complicat.
14. [DLRM] COMPLICA, complic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Fr. compliquer.
15. [DN] COMPLICA vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-și) provoca complicații, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăți. [P.i. complic. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare].
16. [MDN '00] COMPLICA vb. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (< fr. compliquer, lat. complicare)
17. [Șăineanu, ed. VI] complicà a. a încurca.
18. [Scriban] *complíc, a -á v. tr. (lat. cómplico, -áre, fr. compliquer. V. plec, a-plic, re-plic). Încurc: a complica o afacere.
19. [DOOM 3] complice adj. m., s. m., pl. complici; adj. f., s. f. sg. și pl. complice
20. [DOOM 2] !complice adj. m., s. m., pl. complici; adj. f., s. f. sg. și pl. complice
21. [IVO-III] complice, -ci.
22. [DOOM 3] complica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. complic, 2 sg. complici, 3 complică; conj. prez. 1 sg. să complic, 3 să complice
23. [DOOM 2] complica (a ~) vb., ind. prez. 3 complică
24. [Argou] COMPLICE aghiotant, alergător, ambasador, audient, caraulă, cenușăreasă, cirac, deputat, emisar, escortă, fartițier, olac, omal, pontagiu, pontator, secretar, sol, șesar, șestar, șustangiu, tabadură, tirangiu, tiră, tovarăș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL