1. [DEX '09] COMPLEU, compleuri, s. n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate; complet (3). – Din fr. complet.
2. [MDN '00] COMPLEU s. n. costum compus din două-trei piese asortate; complet (3). (< fr. complet)
3. [DCR2] compleu s. n. (vestim.; franțuzism) Costum alcătuit din două/ trei piese asortate ◊ „La copii, linie sport (cu garnituri de șireturi), compleuri.” R.l. 31 III 74 p. 7. ◊ „Mult purtate în toamna ce vine vor fi compleurile, fustă în cute și bluză [...]” Săpt. 13 VII 79 p. 8. (impropriu) ◊ „Vor fi expuse noi modele de încălțăminte ușoară, de vară [...] compleuri (pantofi, poșete, cordoane) asortate ca material și colorit etc.” R.l. 30 VII 80 p. 2 (din fr. complet)
4. [DOOM 3] compleu (costum) s. n., art. compleul; pl. compleuri
5. [DOOM 2] !compleu (costum) s. n., art. compleul; pl. compleuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL