Definiție și ce înseamnă competițiune

1. [MDA2] competițiune sf vz competiție

2. [CADE] * COMPETIȚIUNE sf. Luptă între competitori, între concurenți [fr.].

3. [DN] COMPETIȚIUNE s.f. v. competiție.

4. [Șăineanu, ed. VI] Competiți(un)e f. rivalitate, pretențiuni rivale.

5. [Scriban] *competițiúne f. (lat. com-petitio, -ónis. V. petițiune). Cerere a aceluĭașĭ obĭect, rivalitate. – Și -íție.

6. [DEX '09] COMPETIȚIE, competiții, s. f. Concurs, întrecere. – Din fr. compétition.

7. [MDA2] competiție sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr compétition] 1 (Înv) Cerere a aceluiași lucru (titlu, funcție, demnitate etc.) pe care-l solicită și alții. 2 Concurs. 3 Întrecere.

8. [DLRLC] COMPETIȚIE, competiții, s. f. Concurs, întrecere (care se desfășoară în mai multe etape, îmbrățișînd o perioadă mai lungă de timp), pentru obținerea unui titlu sau a unei performanțe sportive. Imagini inedite... din timpul concursurilor acestei grandioase competiții de mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/1. – Pronunțat: -ți-e.

9. [DLRM] COMPETIȚIE, competiții, s. f. Concurs, întrecere pentru obținerea unui titlu sau a unei performanțe sportive. – Fr. competition.

10. [DN] COMPETIȚIE s.f. Concurs, întrecere (cu caracter sportiv). [Gen. -iei, var. competițiune s.f. / cf. fr. compétition, it. competizione, lat. competitio].

11. [MDN '00] COMPETIȚIE s. f. concurs, întrecere (sportivă). (< fr. compétition, lat. competitio)

12. [DOOM 3] competiție (desp. -ți-e) s. f., art. competiția (desp. -ți-a), g.-d. art. competiției; pl. competiții, art. competițiile (desp. -ți-i-)

13. [DOOM 2] competiție (-ți-e) s. f., art. competiția (-ți-a), g.-d. art. competiției; pl. competiții, art. competițiile (-ți-i-)

14. [MDO] competiție

15. [DE] COMPETÍȚIE (< fr., lat.) s. f. Concurs, întrecere (sportivă). ♦ Formă de interacțiune psiho-socială mutuală constînd în rivalitatea sau concurența dintre două sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. C. poate fi orientată prin educare, spre cooperare, dar se poate transforma și în conflict. ♦ (BIOL.) relații antagonice între două sau mai multe organisme aparținînd aceleiași specii (c. intraspecifică) ori unor specii diferite (c. interspecifică) care au aceleași cerințe de mediu (hrană, adăpost, loc de trai). C. este atît mai puternică cu cît resursele mediului sînt mai reduse. Sin. concurență.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro