1. [DEX '09] COMOARĂ, comori, s. f. Mulțime de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). ♦ Avuție, avere, avut. ♦ Fig. Persoană extrem de iubită sau de prețuită. – Din sl. komora.
2. [MDA2] comoară sf [At: (cca. 1550) CUV. D. BĂTR. II, 459 / V: cămoră, coam~ / Pl: ~ori, (înv) ~re, (dial) comorâle / E: vsl комора, rs, ucr комора, pn komora, srb kumora, lat camera] 1 (Iuz) Cămară. 2 (Îrg) Ascunzătoare. 3 (Îrg) Cimitir. 4-5 Grămadă de aur sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). 6 (Înv, îs) Cel de pe ~ Dracul. 7 Avuție. 8 Tezaur. 9 Ceea ce e mai de preț pentru sufletul omenesc. 10 (Fig) Persoană extrem de iubită sau de prețuită. 11 (Ast; îs) ~ra lui Iov sau ~ cu sfredel Constelația Polux.
3. [CADE] COMOARĂ (pl. -ori) sf. 1 Bani, avuții, scule ascunse în pămînt și uitate: a găsi, a desgropa o ~: Ⓟ Cel-de-pe- ~, diavolul ¶ 2 Locul unde e ascunsă sau îngropată o comoară ¶ 3 pr. ext. Grămadă de aur, de argint, de bogății, de lucruri prețioase ¶ 4 Ⓕ Tot ce se socotește ca foarte prețios, foarte folositor: un nume cinstit e o ~ neprețuită (ZNN.); un prieten adevărat e o ~ fără preț ¶ 5 pl. Avuții, bogății: comorile pămîntului ¶ 6 💫 Comoara sau Comoara lui Iov, steaua Pollux din constelațiunea Gemenilor [vsl. komora].
4. [DEX '98] COMOARĂ, comori, s. f. Grămadă de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). ♦ Avuție, avere, avut. ♦ Fig. Persoană extrem de iubită sau de prețuită. – Din sl. komora.
5. [DLRLC] COMOARĂ, comori, s. f. 1. Grămadă de bani sau de obiecte de preț. Comori ascunse-n oală Și-ngropate – Oale, spui? Le-am lăsat să facă pui. COȘBUC, P. I 330. Un cerșitori... ședea pe o comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. ◊ (Poetic) Ce fete dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi, țesute-n flori! COȘBUC, P. I 55. ◊ Expr. (În superstiții) Cel de pe comoară = dracul (închipuit ca păzitor al comorilor îngropate). Parcă ești cel de pe comoară, măi, de știi toate cele. CREANGĂ, P. 150. ♦ (Adesea la pl.) Avuție, avere, avut. Vrednic, ești de comoara ce ți-o las. CREANGĂ, P. 226. Mîndra mea tare-i avută, Are bani, are comori, Dar nu are pețitori. HODOȘ, P. P. 179. ◊ (Poetic) Dezgroapă, moșnege, cu mîinile-n tremur Comoara ta sfîntă de jale! Tu porți ferecate durerile noastre în vaietul strunelor tale. GOGA, P. 66. 2. Fig. Bun neprețuit, tezaur. Să mă-nșel că te dezmierd, Stinsa mea comoară, Și să tremur că te pierd-Ca întîia oară! TOMA, C. V. 95. Cunosc atîți netrebnici care zic: Să nu pui preț pe anii care zboară! Ei nu pricep că viața-i o comoară Și nu prevăd în moarte-un inamic. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 137. Mîndră, mîndruleana mea, Draga mea, comoara mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312.
6. [DLRM] COMOARĂ, comori, s. f. 1. Grămadă de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). ♦ Expr. (În superstiții) Cel de pe comoară = dracul. ♦ Avuție, avere, avut. 2. Steaua Pollux din constelația gemenilor. – Slav (v. sl. komora).
7. [Șăineanu, ed. VI] comoară f. 1. grămadă de aur, de argint, de lucruri prețioase; 2. locul unde se află închisă comoara; 3. fig. se zice de tot ce se consideră ca prețios, ce poate fi folositor: munca este o comoară; 4. fig. mină abundantă: inima-i o comoară de bunătăți. [Slav. KOMORA, cămara vistieriei].
8. [Scriban] comoáră f., pl. orĭ (vsl. sîrb. rut. komora, cămara [vistirriiĭ], d. lat. cámara, cámera, cameră, cămară). Vechĭ. Ascunzătoare. Azĭ. Tezaur, lucrurĭ prețioase (maĭ ales banĭ) ascunse în pămînt orĭ aĭurea. Cel de pe comoară, dracu (după credința poporuluĭ că fie-care comoară e păzită de un drac): parcă-ĭ cel de pe comoară (de ridicul ce e îmbrăcat). Fig. Lucru prețios: munca, sănătatea e o comoară. Comoara (luĭ Iov), steaŭa luĭ Poluce, din constelațiunea Gemenilor. V. gherghir.
9. [MDA2] cămoră sf vz comoară
10. [MDA2] coamoară sf vz comoară
11. [DOOM 3] comoară s. f., g.-d. art. comorii; pl. comori
12. [DOOM 2] comoară s. f., g.-d. art. comorii; pl. comori
13. [DER] comoară (comori), s. f. – 1. (Înv.) Vizuină, bîrlog, ascunzătoare. – 2. Grămadă de bani sau de obiecte de preț îngropată în pămînt sau ascunsă. – 3. Tezaur. – 4. Mină, sursă, izvor. – 5. Steaua Polux. Sl. komora „tezaur public”, din sl. komara „încăpere”, și acesta din lat. camera sau din ngr. ϰαµάρα (Miklosich, Fremdw., 99; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, II, 71; Conev 81; DAR); cf. sb. komòra, cr., slov., ceh., pol., rut., rus. komora „tezaur public”. Cf. și cămară, chimir, comarnic. – Der. comornic, s. m. (înv., cămăraș al regelui Poloniei), din pol. komornik.
14. [DE] COMOARA, numele popular al stelei Pollux din constelația Gemenii.
15. [Argou] a da comoara lui Mendel expr. (cart.) a juca cu cărți însemnate.
16. [CECC] (Comorile lui) Cresus – Rege al Lydiei (țară în Asia Mică), Cresus a trăit cam între anii 591 – 546 î.e.n. Stăpînind o regiune cu nisipuri aurifere, era considerat cel mai bogat om al antichității. Reputația aceasta a fost confirmată de către istoricul grec Herodot (Istorii, cartea 1) și astfel Cresus a devenit simbolul bogăției. La propriu, se spune despre un om foarte bogat: „are averile lui Cresus”. Dar expresia e folosită și la figurat. Astfel poetul francez Edmond Rostand era supranumit „miliardarul de rime” sau „un Cresus al Parnasului”. IST.
17. [DLRLV] COMOARĂ s.f. (Trans. SV) Vizuină. Ca schimenul ce. iaste de lășuiești în comoara sa. PS. SEC. XVIII, 32v. Etimologie: sl. komora. Cf, c o v r u, m i ș i n ă, p e ș t e r ă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL