1. [DEX '09] COMÂNDA, comând, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comândul; a îngriji de cele necesare pentru comând. – Lat. commandare (= commendare).
2. [MDA2] comânda2 vt [At: ȘINCAI, HR. III, 230/1 / V: comănda2 / Pzi: ~dez, (pop) comând / E: lat commendare, mg komendálni] 1 (Reg) A porunci. 2 (Trs) A recomanda.
3. [MDA2] comânda1 vt [At: CORESI, PS. 299 / V: ~mănda1, cumănda, cum~ / Pzi: comând / E: lp *commando, -are] 1 (Înv) A aduce jertfe. 2 (Mol; Mun; Trs; înv) A face comândul. 3 A îngriji de cele necesare pentru comând.
4. [Șăineanu, ed. VI] comândà v. a da un comând. [Lat. COMMENDARE, lit. a recomanda (memoria printr’un ospăț mortuar)].
5. [MDA2] comănda2 v vz comânda2
6. [MDA2] comănda1 v vz comânda1
7. [CADE] COMÎND (pl. -duri) sn., Bucov. COMÎNDĂ (pl. -de) sf. 1 Praznic, pomană, masă ce se întinde în casa mortului întru pomenirea și odihna sufletului celui răposat: Și popii, șirag, cădelnițînd, Ceteau ectenii de comînd (COȘB.); acuma trebuia să se gătească de comîndă și să-i facă bietei babe și un praznic (SB.) ¶ 2 Cele trebuincioase, banii necesari pentru înmormîntare și pentru praznic: o babă săracă ce torcea în furcă să-și agonisească brana și ~ul (LET:); își mănîncă coliva și ~ul (ZNN.), se zice despre un cheltuitor [comînda].
8. [CADE] COMÎNDA (-înd) vb. tr. 1 A face comîndul, a îngriji de sufletul unui răposat: Nici am surori să mă cînte Nice frați să mă comînde (BRL.) ¶ 2 A îngriji de cele trebuincioase pentru comînd ¶ 3 ‡ A jertfi [lat. vulg. *commandare < commendare].
9. [DLRM] COMÎNDA, comînd, vb. I. Tranz. (Înv.) A face comîndul; a în-griji de cele necesare pentru comînd. – Lat. commandare (= commendare).
10. [Scriban] 2) comînd, a -á v. tr. (lat. commendare, pop. și *commandare, a recomanda [adică „luĭ Dumnezeŭ sufletu mortuluĭ”]. V. comand). Vechĭ. Jertfesc, sacrific. Azĭ. Rar. Fac pomenire și daŭ ospăț în numele unuĭ mort: a comînda un mort. – Și cu-.
11. [DOOM 3] comânda (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. comând, 2 sg. comânzi, 3 comândă; conj. prez. 1 sg. să comând, 3 să comânde
12. [DOOM 2] comânda (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 comândă
13. [DER] comînda (-d, -at), vb. – 1. (Înv.) A sacrifica. – 2. (Înv. și Mold.) A se îngriji de sufletul unui mort, a se ocupa de înmormîntare, de slujbe și pomeni, a face tot ce se cuvine pentru odihna sa. – 3. A da ultimele dispoziții cu privire la propria înmormîntare și la pomeni. – Var. cumînda. Lat. commendãre, popular commandãre (Hasdeu 2171; Pușcariu 440; REW 2048; Candrea-Dens., 386; DAR; Pușcariu, Lr., 336); cf. dubletul comanda și pentru sensul special, sp. manda. – Der. comîndare, s. f. (înv., sacrificiu; pomană; slujbă de înmormîntare); comînd, s. n. (înv., sacrificiu; pomană; obiectele necesare pentru înmormîntare, ca de pildă straie, monede, pe care țăranii bătrîni obișnuiesc să le păstreze pentru propria lor înmormîntare; masă care se face după înmormîntare pentru odihna sufletului unui mort).
14. [DRAM 2021] comândá¹, comând, v.t. A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte, / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi, 1925: 169). – Lat. commendare, *commandare „a recomanda (...lui Dumnezeu, sufletul mortului)” (Scriban, MDA).
15. [DRAM 2021] comândá², comând, v.t. (reg.; mil.) A da ordin, a porunci; a comanda. – Lat. commendare, magh. komendálni (MDA).
16. [DRAM 2015] comânda2, comând, vb. tranz. – (reg.; mil.) A da ordin, a porunci; a comanda. – Lat. commendare, magh. komendálni (MDA).
17. [DRAM 2015] comânda1, comând, vb. tranz. – A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi, 1925: 169). – Lat. commendare, *commandare „a recomanda (...lui Dumnezeu, sufletul mortului)” (Hasdeu, Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Scriban, MDA).
18. [DRAM] comânda, comând, vb. tranz. – A însoți un mort la groapă, a prohodi; a se ocupa de înmormântare, de slujbe și pomeni: „Nice fete să mă cânte / Nici feciori să mă comânde” (Papahagi 1925: 169). – Lat. commendare, commandare (Hasdeu, Pușcariu, Candrea-Densusianu, DA cf. DER).
19. [DLRLV] COMÎND s.n. (Mold., Ban., Criș.) Pomană. A: O babă săracă ce torcea în furcă să-și agonisească hrana și comîndul său. CANTA. C: Să face a treia zi cumînd si alămojnă după cel mort. MOL. 1695. 46r. Kumĕnd. Exsequiae. AC, 348; cf. MOL. 16761. 149r: MOL. 1695, 80v. Etimologie: comînda. Vezi și comînda, comîndare. Cf. alămojnă, comîndare (2), paos (2).
20. [DLRLV] COMÎNDA vb. (Trans. SV) A aduce jertfă. Cu voie cumînd ție. PS. SEC. XVIII, 37r. Vezi și comînd, comîndare. Cf. pominoci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL